Chapter 9

1.5K 163 1
                                    

-Aiurea.Iubeşte oamenii.Nu-i aşa,scumpule?
Pandora se întoarse spre gong,iar Hercule zbură pe bara lui.
-Ştii că i-a salvat viaţa tatălui meu într-o excursie în Grecia? I-a distras atenţia unui hoţ care voia să-i fure punga cu bani.
-Pasărea aia-i o pacoste,bombăni Cynthia.Hercule îşi întoarse capul şi o fixă cu un ochi negru,răutăcios.
-Miau-auu...Cynthia se uită la el.
-E şi prost.Se crede pisică.
-E doar puţin confuz.Cynthia îşi examina rochia ruptă şi spuse cu voce joasă:
-Ar merita fript şi servit la cină.
-Cynthia! Hercule e ca un membru al familiei.
-Cred că Lord Trent nu-l va aprecia,odată ce te vei mărita cu el.
-Nu am de gând să mă mărit cu acel om.
-Cum să nu! Cynthia o privi ţintă.
-Vrei să te măriţi cu el.
-Absolut deloc.Pandora îşi ridică bărbia,indignată.Mai bine fiartă de triburi necivilizate de canibali în Mările Sudului decât măritată cu el.
-Da? Nu ai riscat niciodată să iei în considerare căsătoria,cu nici un alt bărbat.
Şi,Cynthia făcu o pauză dramatică,totuşi lui îi spui Max.
-Aşa îl cheamă.Imediat ce vorbi,îşi dădu seama de greşeală.
-Toată lumea îi spune Trent.Pandora simţea că se scufundă.
-Nu văd ce...
-Îi spui pe nume...Max.
-Îmi place cum sună.Nimic mai mult.Cynthia se strâmbă.
-Nimic mai mult decât că vrei ca el să câştige.
-Nu-i adevărat.Pandora vorbise cu îngâmfare.Nu se putea ca Cynthia să aibă dreptate.O,sigur că Max, Lord Trent era interesant.Şi simţea,într-adevăr,dorinţa ciudată de a-l cunoaşte mai bine.Iar gândul la căsătoria cu el nu o îngrozea cum o făcea gândul de a se căsători cu oricine altcineva.Totuşi...Se lăsă pe spătar.
-O să ţi-o dovedesc supunându-1 la un test pe care nu-l va trece niciodată.
-Nu ai prea mult timp de gândire.
-Trebuie să-mi vină ceva în minte,comentă Pandora.Hercule îşi ciugulea penele sus,lângă gong.
-Ceva inteligent...Hercule se atârnă cu capul în jos de bara gongului.
-Ceva inspirat...Hercule mieună.
-Hercule,potoleşte-te!Pandora îi aruncă o privire ameninţătoare.
-Trebuie să recunosc că mă irită câteodată,dar tata l-a considerat întotdeauna eroul lui.De aceea i-a pus numele Hercule.După eroul grec.Pandora îşi ţinu
răsuflarea preţ de o clipă.Cynthia se uită la ea cu atenţie.
-Ce-ţi trece prin minte?
-Asta e! Am găsit soluţia.Pandora râse încântată.
-Testul perfect.Mai bine ar renunţa înainte să înceapă.
-Sper că n-ai de gând să-1 omori cu încercarea la care-l supui,comentă Cynthia şi se încruntă.Sau să-l laşi fără bani,sau să-i distrugi reputaţia.
-Viaţa,averea şi onoarea lui vor rămâne intacte.Dar aroganţa,zise Pandora şi zâmbi crud,asta-i altă poveste.
-Eşti sigură că vrei într-adevăr să-l învingi?
-Categoric.Acum,că îşi dăduse seama cum o manipulase,nu-i putea permite să câştige.E o treabă de principiu.
-O,Doamne,rosti Cynthia cu voce înceată.Poate ar trebui să mă rog pentru bietul om.
-Poate ar trebui.Pandora se aşeză mai comod în fotoliu şi zâmbi.
-Va avea nevoie de o rugăciune.
-Ce-i asta?
Max se încruntă şi studie pagina frumos scrisă.
-Testul dumitale,rosti Pandora cu seninătate.
Fusese atât de încrezător când Pandora îi ceruse întâlnirea în bibliotecă,departe de oaspeţi şi de înghesuiala de la balul lui Lady Harvey.Dar acum...Max îşi ridică ochii de la hârtie şi se uită lung la ea.
-Acesta este testul?
-Da,domnul meu.Pandora era imaginea leită a inocenţei încântătoare.Numai că
hârtia din mâna lui îi punea la îndoială inocenţa.
-Nu pot să cred că vorbeşti serios.Ea îşi înclină capul drăguţ,surprinsă.
-Cum să nu?
-Dar testul ăsta,spuse el şi flutură hârtia sub nasul ei,testul ăsta e imposibil!
-Deci te dai bătut,domnul meu? Renunţi la joc şi câştig eu? Cu toate beneficiile pe care le merită un învingător? Avea un zâmbet fermecător,dar un licăr
răutăcios în ochi.La naiba cu ea! Nu avea el de gând să treacă prin toate acele lucruri pentru o simplă femeie.
-Domnul meu? Pandora Effington nu era o simplă femeie.
-Nu,nu renunţ la joc.Vorbi rar şi măsurat.
Numai că nu mă aşteptam la aşa ceva.Ea ridică din umeri.
-Voiai o încercare.
-O încercare e o încercare.Asta-i cu totul altceva.Asta-i o legendă direct din cărţile tatălui tău.
-Da,este.
-Dar e făcută pentru...
-Da,domnul meu,e făcută pentru un erou.
-Nu prea cred că...
-Ai spus că vrei să fii eroul meu.Privirile li se întâlniră.Nu vorbeai serios?
-Ba da,dar...
-Şi mi-ai cerut să te pun la încercare,domnul meu.Îmi aduc perfect aminte.Mi-ai cerut să te supun unei încercări la alegerea mea.Vrei să-ţi retragi acum
cuvintele? îl provocă ea.
-Nu,răspunse el pe un ton aspru şi ferm.O umbră de surpriză şi de nelinişte trecu pe faţa Pandorei.Oare femeiuşcă aceea credea că el renunţa fără luptă? Max zâmbi,şi îngâmfarea se şterse de pe faţa Pandorei.Max se simţi din nou stăpân pe situaţie.
-O înţelegere e o înţelegere,şi am de gând să mă ţin de cuvânt.Presupun că şi tu intenţionezi să te ţii de cuvânt.
-Bineînţeles.Dar nu este posibil să câştigi.
-Nu? Şi de ce nu?
-Păi nu ai citit ce scrie acolo,domnul meu? Se apropie de el şi îi smulse hârtia din mână.
-Am citit destul.Dacă-mi aduc bine aminte ce am învăţat la şcoală,acestea sunt muncile lui Hercule.
-Cele douăsprezece munci ale lui Hercule,mai precis.Nu-s deloc uşoare.
-Nu mă aşteptăm să fie uşoa...
-Sper că nu vă întrerup,zise Laurie intrând pe uşă.
-Ne-ai întrerupt deja,replică Max şi oftă.Nu te supăra,dar...
-O,dar mă supăr,zise Laurie şi îşi coborî vocea.Trebuie să discut cu tine despre o problemă foarte urgentă.Pandora îşi ridică ochii de pe lista pe care o ţinea în mână,şi zâmbetul politicos se schimbă într-unui nedumerit.
-Dă-mi voie să te prezint...
-Nu acum,Max,replică Laurie tăios.Trebuie să vorbim.Imediat.
-Foarte bine.Max se întoarse spre Pandora.Scuză-mă,te rog.Pandora flutură din mână şi se întoarse la hârtia ei.Max îi făcu semn lui Laurie,şi amândoi ieşiră pe coridor,însoţiţi de cuvintele Pandorei,care vorbea gânditoare:
Chiar din prima încercare ar putea muri...Max rânji.Poate era îngrijorată că-l punea în pericol sau poate nu voia să-şi mânjească mâinile cu sângele lui.
-Oricum,era un semn bun.
-Ia spune,Laurie,începu Max ridicând din sprânceană.Ce-i aşa urgent?
Laurie îl apucă de braţ şi îl conduse spre spatele casei cu paşi iuţi,hotărâţi.
-M-am gândit mult la problema ta şi am o soluţie.
-Dar eu n-am nici o problemă.
-Poate nu ţi-ai dat încă seama,dar ai.Laurie împinse uşa laterală spre coridorul servitorilor şi intră.Vino cu mine!
-Ce vrei să faci?
-Să te salvez,Max,spuse Laurie cu voce sumbră.Max se stăpâni să nu râdă.Nu-şi amintea să-l fi văzut vreodată pe prietenul său atât de hotărât.Aşa că voia să-i facă pe plac o vreme.
-De ce anume să mă salvezi?
-De însurătoare,bineînţeles.Şi de Drăcoaica.Şi una,şi alta sunt mai rele decât moartea.Împreună,zise Laurie şi se cutremură,singura ta salvare e fuga.
-Mi se pare o dovadă de laşitate,spuse Max blând.
-Nu e o laşitate ca un om să se lupte să-şi salveze viaţa.Şi am un plan.
Laurie se încruntă hotărât şi dădu la o parte un servitor,ca să-şi facă loc pe coridorul îngust.
-Ai tu un plan? Max se străduia să rămână serios.Cât de departe putea merge Laurie cu planul lui de salvare?
-Am aranjat totul.Laurie încuviinţă din cap încurajator şi se grăbi de-a lungul coridorului,apoi o luă brusc la dreapta şi se opri în faţa unei batante.O smuci şi-i făcu semn lui Max s-o ia înainte.Haide! Ne aşteaptă trăsura.
-Unde mergem,mai exact?
-Nu ştiu sigur.M-am gândit să te las pe tine să hotărăşti destinaţia finală.
-Al naibii de cumsecade din partea ta,murmură Max.
-Am verificat totul în după-amiaza asta.Sunt cel puţin trei vapoare care vor pleca într-o oră.Oricare te va duce pe cât de departe posibil de Drăcoiacă.
Vizitiul deschise uşa trăsurii.
-Ce mai aştepţi? întrebă Laurie şi făcu un semn spre uşa deschisă.Urcă!
-Nu prea cred...
-Ce-i de crezut,omule? Laurie îl apucă de mânecă să-l tragă înăuntru.Poţi merge pe continent.Sau în India.Şi mai bine,în America.Merg şi eu cu tine.Ne vom distra pe cinste.Vom reînvia zilele tinereţii.Gândeşte-te ce aventuri vom avea,ce senzaţii, femei,Max,gândeşte-te femei, ce femei vom întâlni.

Poruncile IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum