Poruncile Iubirii

Chapter 21

Pandora îşi retrase brusc mâinile.Simţea o căldură deranjantă.
-Scuză-mă.Traversă încăperea,ca să pună o distanţă cât mai mare între ei.Îi tremurau genunchii,şi se mira că putea sta în picioare fără ajutorul cuiva.Al naibii omul acesta.Cum o putea face să simtă că în întreagă lume nu erau dect ei doi? Se mândrise întotdeauna cu faptul că-şi putea păstra sângele-rece în orice situaţie.Cum de-i făcea el aşa ceva?
-Te averizez,Pandora,că am de gând să te sărut cât se poate de des.Nu promit să mă ţin de regula aceea-sau de oricare alta,de altfel.Ea se întoarse,surprinsă.
-Dar trebuie să respecţi regulile.
-Nu cred.N-au existat nici un fel de reguli în momentul când am făcut învoiala şi nu văd de ce să schimbăm totul acum.Sunt dispus să risc anarhia.
-Dar...Max ridică o mâna,să-i oprească vorbele,şi continuă:
-Totuşi,sunt dispus să fac compromisuri,în spiritul jocului.Voi fi de acord că nu se poate spune că am îmblânzit deja iepele mâncătoare de oameni,dar,dată fiind
dificultatea încercărilor pe care mi le-ai dat,de acum înainte,dacă voi reuşi două dintr-o lovitură,o voi face.Pandora deschise gura să protesteze,dar el îi tăie vorba:
-Mai mult,nu voi ezita să folosesc orice mijloc mi-e la îndemână,chiar şi ultima mea liră,ca să câştig.Avea,într-adevăr,dreptate şi era dispus să renunţe la una din reuşite.Iar ameninţarea că avea să o sărute cât se putea de des îi încălzea sufletul.
Totuşi...
-Ce spui despre limita de timp? El ridică din umeri.
-Aşa să fie.
-Foarte bine.Deci am terminat ce aveam de stabilit în seara asta.
-Nu chiar.Am un fel de regulă a mea.
-Da? Ce anume?
-E greu de dovedit că am îndeplinit unele dintre încercările tale,în lipsa unui martor imparţial.Aş putea foarte bine să mint,să spun doar că le-am îndeplinit.
Padora îl privi ironic.
-Simţul onoarei nu-ţi va permite să minţi.
-Mulţumesc pentru încrederea pe care mi-o arăţi,dar miza acestui joc este foarte ridicată,zise el şi continuă cu fermitate: M-aş preta la orice,numai să câştig.
Privirea i se întunecă şi-i sfredeli sufletul.Omul acesta avea să facă totul după placul lui,şi,în momentul de faţă,Pandora înţelese că nu avea cum să-l oprească.
-Încă n-ai câştigat.
-Dar voi câştiga,replică el senin.Păşi degajat spre scaun,ridică pachetul şi i-l azvârli.Pandora îl prinse cu uşurinţă.
-Vei găsi acolo tot ce ai nevoie pentru seara asta.
-Pentru seara asta? Pandora clătină din cap nelămurită.
-Te voi lua cu mine pentru a îndeplini o altă încercare.Ca să fii martoră.
-O,cred că nu,replică Pandora cu aroganţă.
-Eu cred că da.Max vorbi pe un ton ce nu accepta nici un fel de opoziţie.Mai mult,mă vei însoţi,când va fi nevoie,în oricare dintre încercările rămase.Şi asta,Drăcoaico,este regula mea.Pandorei îi trecu prin minte că ar putea foarte bine să-l sfideze,să facă stânga-mprejur şi să iasă din încăpere,dar o rodea
curiozitatea.În plus,o tenta şi ideea de a petrece mai mult timp în prezenţa lui; şi mai era şi posibilitatea distinctă ca el să încalce vreo regulă.Din nou.
-Unde mergem?
-Vei afla la momentul potrivit.Max arătă spre pachet.Ai acolo toate hainele necesare pentru aventura din seara asta.
-Ce fel de haine?
-Prezenţa femeilor este interzisă acolo unde mergem,deci va trebui să te deghizezi.Max zâmbi larg.În haine de bărbat.Aventură sau nu,nu putea accepta aşa ceva.
-Nu mă voi deghiza.
-Să nu-mi spui că n-ai făcut-o nicidată până acum.
-Niciodată!Cel puţin,nu de când ieşise în societate.O,când fusese mică,din când în când,nu rezistase tentaţiei de a purta pantaloni ca să poată călări peste pajişti cu libertatea permisă numai băieţilor şi interzisă sexului frumos.Dar asta se întâmplase demult.
-Atunci nu rata ocazia asta.Pandora privi lung pachetul pe care-1 ţinea în mâini.
-Nu-mi vine să cred că Drăcoaica din Grosvenor Square ar rata şansa de a se deghiza în bărbat şi de a invada un domeniu în exclusivitate masculin.
-Da,sună amuzant,admise ea.Nu,sună de-a dreptul interesant.Simţi familiara anticipaţie a aventurii stârnindu-i trupul.Aceasta era exact aventura potrivită pentru Drăcoaica din Gros-venor Square.Şi,chiar dacă nu părea atât de îndrăzneaţă precum lăsase de înţeles reputaţia ei,Max era îndreptăţit să considere că nu ar putea ignora o asemenea şansă.Era,într-adevăr,o aventură.
-Sigur că,dacă preferi să nu mă acompaniezi,voi considera că ai încălcat înţelegerea noastră,că renunţi la ea,şi deci mă voi declara câştigător.
Pandora îl fulgeră cu privirea.
-Foarte bine,o voi face.
-Ştiam că o vei face.Era o urmă de satisfacţie încrezută în tonul lui.Bestia.Pandora se îndreptă spre uşă,încercând să-şi ascundă nerăbdarea.
N-ar fi fost potrivit să arate că,de fapt,îşi dorea să meargă cu el.
-Nu consider că ăsta e în spiritul jocului.E ca şi când ţi-aş da o mână de ajutor.
Ca şi când aş colabora cu inamicul.Nu mi se pare deloc onest.
-Ai spus singură,miza e ridicată.Că e onest sau nu,asta depinde de perspectiva fiecăruia.Orice merge când vorbim despre probleme de suflet sau când suntem pe câmpul de bătălie,Drăcoaico.Iar noi vorbim şi despre una,şi despre cealaltă.
-Explică-mi,Max,de ce eşti tu îmbrăcat ca un lord,pe când eu arăt ca un băiat de grajd?
Nu-i putea distinge chipul în întunericul trăsurii,dar tonul Pandorei era foarte
grăitor.Max se abţinu să nu râdă.Trebuia să fi ştiut că o femeie obişnuită să fie întotdeauna îmbrăcată după ultimul răcnet al modei nu avea să fie încântată să se deghizeze în hainele purtate de un argat,cu toate că arăta adorabil cu căciulită de lână care îi ascundea părul.
-Nu vrem să stârnim suspiciuni.Nimeni nu va ghici cine eşti,îmbrăcată aşa.
Pandora îngână ceva,dar el se bucură că nu înţelese.Dezgustul ei evident pentru costumaţia pe care o purta era amuzant,dar numai pe moment.Începea să se
îndoiască de ideea lui,care i se păruse atât de grozavă la început,şi de rezultatul întregii aventuri.Trecuseră două ore de când ea acceptase să-l însoţească.Max se aşteptase să fi pornit la drum de mult,dar nu luase în considerare că Pandorei îi trebuise o grămadă de timp pentru a se schimba în hainele pe care i le adusese.
Probabil pierduse jumătate din acel timp plângându-se de ele.
-Când ai de gând să-mi spui unde mergem?
-Răbdare,Pandora.Era târziu,şi asta îl îngrijora.Cu toate că se îndreptau spre un loc respectabil,chiar şi cel mai respectabil stabiliment putea deveni periculos la ore târzii.Şi,cu toate că Pandora nu era nici pe departe atât de aventuroasă precum făcuse ea să-i meargă vestea,Max detecta o scânteie de anticipaţie în privirea ei şi o notă de nerăbdare în voce care nu erau de bun augur.Bineînţeles că nu avea să o scape din ochi.Dacă ar fi descoperiţi,reputaţia ei ar fi iremediabil pângărită.Făcuse tot posibilul să asigure succesul aventurii şi anonimatul lor.Şi chiar şi Laurie zisese că planul era nemaipomenit-mergând până la a-i atrage lui Max atenţia că trăsura lui era uşor de recunoscut.Aşadar,Laurie îi oferise unul dintre vehiculele lui mai vechi,dotat cu vizitiu.
Aruncă o privire înspre Pandora.Ea se uita absentă pe fereastra trăsurii,la
noaptea de afară.Luminile slabe de la lămpile cu gaz de pe stradă îi desenau profilul frumos.Simţi un junghi de dorinţă în stomac.Când devenise ea aşa importantă pentru el? Sigur că hotărâse cu mult înaintea primei lor întâlniri că Pandora era partida perfectă.Testul ei ridicol nu era decât un mijloc de a-şi atinge scopul.Şi numai Dumnezeu ştie cât de mult dorea s-o vadă în patul lui.Ar fi putut s-o facă a lui în seara aceea.Sau mai devreme în acea zi.Ar fi putut s-o ia şi s-o facă a lui.În ciuda protestelor ei,nu se îndoia că i-ar fi cedat.Nu se îndoia că îl dorea la fel de mult pe cât o dorea şi el.Oricum ar fi câştigat-o.Cu sau fără testul acesta,s-ar fi căsătorit cu el,exact cum îşi dorea Max.
Şi cum de toate astea nu mai erau suficient de mulţumitoare?
Se gândea zi şi noapte la ea.În fiecare moment şi în fiecare vis.Bineînţeles că nu avea să piardă.Nu-şi putea îngădui să piardă.Văzuse ce li se întâmpla celor care pierdeau pe câmpul de luptă sau în bătăliile vieţilor lor private.Oameni care-i dezamăgiseră pe cei care-şi puseseră încrederea în ei şi în viaţă,viitorul şi averea în mâinile lor.Pe unii îi admirase,chiar ţinuse la o parte dintre ei.Îşi încleşta falca.Nimic,nici băutură,nici jocul de noroc,nici măcar sărăcia nu distrugea un om cum îl distrugea înfrângerea.Distrugea vieţi.Distrugea familii.Distrugea suflete.Dar nu; el avea să câştige.Nu exista altă opţiune.Pandora era un preţ inestimabil.Dar zi de zi creştea în el un gând neliniştitor: ar fi dorit-o oare pe Pandora dacă ea nu l-ar fi dorit? Ar fi fost destul să-i câştige mâna,dar nu şi sufletul? Ciudat gând pentru un bărbat care nu dăduse niciodată atenţie sufletului unei femei.Un bărbat care gustase plăcerile oferite de trupul femeilor,dar nu apreciase sufletul sau spiritul lor.Un om sigur de preţul victoriei,dar nu şi de valoarea luptei pentru victorie.Trăsura se opri.
-Dumnezeule,Max,spune-mi acum.Ce-ai planificat?
Exuberanţa din vocea ei îl mişcă adânc pe Max.Şi înţelese precis că a câştiga mâna ei n-ar fi însemnat nimic dacă nu i-ar fi câştigat şi inima.Avusese dreptate.
Miza acestui joc era foarte înaltă,şi pentru el tocmai se mai ridicase puţin.