Poruncile Iubirii

Chapter 24

-Să-ţi mulţumesc?
Sigur că trebuia să zbiere ca să se facă auzit,dar nu pe tonul ăsta.Între timp,un bătăuş se apropie de el,pe la spate.
-Max,în spate!Max se întoarse şi-1 culcă la pământ dintr-o lovitură.Altul venea din lateral.Fără să cântărească situaţia prea mult,Pandora apucă a doua sticlă şi  i-o sparse în cap.Max se holbă la ea,şocat.
-Doamne,Drăcoaico!Ea zâmbi larg.
-Îndrăznesc să spun,Max,că habar nu aveam ce distracţie ratam!
Max gemu,dar nu-i aşa că avea o scânteie de mândrie în ochi?
-Ieşim de-aici chiar acum!
O apucă de picioare,o săltă pe umăr şi porni spre ieşire.
-Stai un pic!
El se opri atât cât Pandora să înşface cea de-a treia sticlă şi porni din nou.
Înaintară surprinzător de rapid,date fiind povara lui şi confuzia din jur.Pandora încerca să-şi ţină capul ridicat ca să vadă ce se întâmpla,dar era aproape
imposibil în poziţia în care era.Ajunseră la uşă,şi Max tocmai dădea să o deschidă,când un alt nemernic se repezi spre ei,însă Pandora îl doborî cu ultima sticlă.În acel moment,ar fi putut să jure că a simţit trupul lui Max zguduit de râs,dar,cu tot zgomotul din jur şi fiindcă el era în continuă mişcare,nu era sigură.
Oricum,ea se distra de minune.Ieşiră pe alee şi găsiră trăsura ce îi aştepta acolo, la doar câţiva paşi.Max deschise uşa,o aruncă înăuntru,îi strigă lui Jacobs să pornească şi sări şi el în trăsură.
Vehiculul se urni şi prinse viteză.Îl auzeau pe vizitiu dând comenzi,auzeau
copitele cailor şi scârţâitul trăsurii când luă curba în viteză.Max se temu că trăsura avea să se dezmembreze,lăsându-i în mijocul drumului cu o mulţime
întărâtată după ei.În câteva minute însă trăsura încetini,şi Max răsuflă uşurat.
Chiar bătrân cum era,Jacobs ştia că nu trebuia să încetinească decât când erau în afară de orice pericol.Zgomotul răsuflării întretăiate a Pandorei era singurul sunet care se auzea.Euforia pe care o simţea Max după câte o aventură de genul ăsta se stinse,urmată imediat de regret.La naiba,măcar de i-ar putea vedea faţa!
Fără îndoială că era speriată şi furioasă pe el că o pusese în pericol,cu toate că era şi vina ei fiindcă nu-şi putuse ţine gura şi fiindcă refuzase să asculte de
oricine altcineva în afară de ea însăşi.
Totuşi,întregul dezastru fusese din vina lui.În primul rând,nu ar fi trebuit să se lase convins să intre în iadul acela.Îl tentase ideea de a mai câştiga un punct.Se comportase ca un neghiob şi nu s-ar fi mirat dacă ea refuza să-l mai vadă sau,mai mult,să se mărite cu el,indiferent de scorul final.Asta merita.
Dintr-odată se întrebă dacă nu cumva Laurie fix asta sperase să se întâmple.
Strânse din dinţi.Prieten sau nu,Laurie avea să plătească pentru asta.
Auzi un sunet înfundat lângă el.O,la naiba,nu cumva plângea? Era,cu siguranţă,înspăimântată.Sigur că fusese calmă,iar pe la sfârşitul spectacolului chiar curajoasă,dar acum,că pericolul trecuse,dăduse în isterie.Îl cuprinseră regretul şi vina.Era într-adevăr un desfrânat,un ticălos,un sălbatic şi o bestie.
-Pandora,spuse el blând,îmi pare rău.Nu trebuia să te fi lăsat să mergi acolo.Sper că mă vei ierta,dar,dacă nu,voi înţelege.
-Să te iert? Pandora i se aruncă de gât şi îl sărută apăsat şi repede.Ce bine ne-am simţit,Max.Ce aventură minunată! Râsul ei vesel umplu trăsura.N-am mai trecut niciodată prin ceva atât de captivant,în toată viaţa mea! Vreau să mai avem o asemenea aventură.Iar tu,Max,tu eşti într-adevăr un erou.Eroul meu.
-Sunt? întrebă Max prudent.
-Mi-ai salvat viaţa.Ai fost magnific.Max se simţi uşurat.Nu era deloc supărată.
Se pare că îi plăcuse aventura.O luă în braţe,încă prudent.
-Dar ce zici de mine? Cred că am făcut o treabă al naibii de bună când ţi-am dat o mână de ajutor.
-Ai făcut o treabă al naibii de bună când ai început toată povestea.Încerca să
rămână serios,dar îl pufni râsul.Se pregătise să-i facă morală,dar veselia ei şi uşurarea că scăpaseră relativ nevătămaţi,plus faptul că era acum în braţele lui,îl calmară.
-Presupun că,dacă vrei să învingi Leul din Nemeea,trebuie să-1 provoci mai
întâi.Deci cred că am câştigat un punct,nu?
-Fără îndoială.Nu voi uita niciodată seara asta,zise Pandora cu satisfacţie.
-Sigur că nu,spuse Max ironic.
-Nu mi-aş fi închipuit că e atât de plăcut să dai unui om în cap cu o sticlă.
-Bănuiesc că nu ai prea des posibilitatea să faci aşa ceva.
-Cred că nu.
-Iar tu,Max,ai fost atât de...atât de...Pandora îi atinse uşor buzele cu gura.Max o trase mai aproape.
-Atât de?
-Brav şi înflăcărat şi,o,nu mai ştiu cum,dar îţi zburau pumnii în toate părţile,şi oamenii cădeau retezaţi la picioarele tale.
-Ei,da...Da,marcase câteva puncte.Dacă ar fi acum cu Laurie,s-ar bate reciproc pe umeri şi s-ar felicita pentru o treabă bine făcută.I-ar fi fost de folos Laurie în seara aceea,dar şi Pandora doborâse câţiva.Dacă se gândea bine,Max se achitase onorabil de datorie.
-Cred că am culcat câţiva la pământ.
-Nouă în total.
-I-ai numărat?
-Bineînţeles.A fost fascinant.S-ar putea să fi scăpat vreunul sau doi.Pandora se concentra o clipă.Nu,au fost nouă,precis.
-Pandora,spuse el agale,după cercetările mele,o hidră e un fel de şarpe.
-Un şarpe de apă,cred.
-Iar Hercule a învins unul cu nouă capete,nu-i aşa?
-Da.Nu-mi amintesc în care dintre...Pandora sări din braţele lui,spre dezamăgirea lui Max.
-Max,cum se numea stabilimentul acela?
-Lion and Serpent.
-Felicitări,Max! Pandora râse încântată.Ai mai câştigat un punct.
-Credeam că este împotriva regulilor tale să câştig două puncte deodată.
-Credeam că nu respecţi regulile mele.Pe deasupra,ce s-a întâmplat în seara asta nu a fost la fel de uşor ca,de pildă,să cumperi o broşa sau să faci rost de un neglijeu.Încercarea asta a fost dificilă şi cât de cât periculoasă.
-Cât de cât? pufni el.
-Poate ceva mai mult,Aşa că voi considera că ai câştigat două încercări: ai îmblânzit leul şi ai înfrânt hidra.
-Surprinzător de generos din partea ta.
-Cu o condiţie.Max gemu.
-Trebuia să mă aştept.Cu ce condiţie?
-Să mă mai duci acolo.