Poruncile Iubirii

Chapter 33

Preţ de o secundă,Pandora se holbă îngrozită.De ani de zile nu se gândise nici măcar în treacăt la neghiob.
Şi,dacă se gândise,era numai ca să spere că acesta dispăruse de pe faţa
pământului.Lord Bolton făcu o plecăciune exagerată.
-La dispoziţia dumneavoastră,domnişoară Effington.
-Nu vreau să fii la dispoziţia mea.Nu vreau să fii nicăieri.Şi,cel mai important,nu vreau să fii aici.Ce cauţi aici?
-Am fost invitat,răspunse Laurie.
-Invitat? Ha! Cine te-a invitat?
-Mama ta.
-Mama? O cuprinse indignarea.
-Mai întâi Trent,acum tu? Cum a putut face aşa ceva? Lord Bolton ridică din umeri.Ultimul lucru la care se aşteptase când venise în bibliotecă să stea de vorbă cu tatăl ei era o confruntare cu trecutul.Nu avea destule pe cap cu Max şi cu situaţia actuală? Nu-i era viaţa şi aşa destul de complicată? în nici un caz nu avea nevoie ca un incident enervant din anii trecuţi,aproape uitat,să apară din nou la suprafaţă odată cu vicontele Bolton.Tatăl ei îşi drese glasul.
-Bănuiesc că voi doi aveţi câteva lucruri de discutat,şi,cum nu îndrăznesc să vă las singuri,vă avertizez totuşi că servitorii se plâng când găsesc sânge pe covor e o cameră foarte mare,zise el şi făcu semn spre capătul îndepărtat al bibliotecii.
Sunt sigur că am ceva de lucru la birou.
Se duse la măsuţa de lângă sofaua roşie,îşi luă paharul cu brandy,îi aruncă o privire încurajatoare Pandorei şi se îndreptă spre birou.Pandora îşi încrucişa braţele la piept şi îl studie pe Lord Bolton.Acum,că-l revedea,îşi aminti cât de frumos i se păruse înainte.Vrând-nevrând,trebuia să admită că ultimi cinci ani îi priiseră.Era mai atrăgător acum decât în urmă cu cinci ani,cu un aer încrezător,matur.Bineînţeles,era tot un neghiob.
-De ce ai venit aici?
-Ţi-am spus,am fos invi...
-Nu.Înţeleg cum ai ajuns aici,deşi nu înţeleg de ce a trebuit să fii invitat.Ce
vreau să ştiu,de fapt,este de ce ai acceptat.
-N-aveam nimic mai bun de făcut.Laurie se duse la măsuţa de lângă sofa şi-şi luă paharul,un pahar similar cu al lui Lord Harold.M-am gândit că va fi amuzant.
-Amuzant?
-Exact.Luă o înghiţitură.
-Sunt la curent cu încercările la care l-ai supus pe Trent.M-am gândit că ar fi distractiv să-l văd cum încearcă să treacă testul cât timp va fi aici.
-Mă îndoiesc că are să facă aşa ceva.
Oare chiar avea să facă aşa ceva? De ce nu se gândise la asta? Acolo era cel mai bun loc pentru Max.Oare el conştientizase asta?
-Atunci poate ar fi mai bine să plec.
-Perfect.Pandora merse până la uşa rămasă dechisă şi făcu un gest larg,
poftindu-l afară.
-Va fi plăcerea mea să chem pe cineva să te conducă până la porţi.
-Dar nu pot,zise el şi clătină din cap,simulând regretul.Ar fi culmea nepoliteţii.
Iar eu sunt politicos din fire.
-Tu,domnul meu,eşti un neghiob.
-Poate.Îşi ridică paharul,ca pentru o urare.Dar sunt un neghiob foarte manierat.
-Mă îndoiesc,i-o tăie Pandora.Un neghiob manierat nu ar fi venit aici.El râse.
-Nu am spus că sunt inteligent.Doar politicos.-Şi eşti şi onest,oare?
Laurie se încruntă,încercând să răspundă.O,dacă ar fi avut o sticlă în mână în acel moment...Pandora ar fi ştiut foarte bine cum s-o folosească.
-Când nu pot să evit să nu fiu,da,probabil sunt onest.
-Atunci încearcă să nu poţi acum.Spune-mi adevărul,îi ceru ea fixându-l cu privirea.De ce ai venit aici,cu adevărat? O privi în tăcere,ca şi când îşi alegea cuvintele cu grijă.
-Cât de mult îţi doreşti să câştigi jocul acesta cu Trent?
-Nu joc decât jocurile pe care le câştig,răspunse Pandora cu băgare se seamă.
-Şi Trent e tot aşa.Cu toate că,zise Laurie şi mai luă o înghiţitură,eu vreau ca de data asta să piardă.Pandora se încruntă,confuză.
-Doar nu crezi că eu şi cu tine...,zise Pandora şi râse scurt.Nici în cel mai
îngrozitor coşmar.
-Minunat! Suntem de acord,măcar într-atâta.Pandora îl studie din nou.
-Dar am crezut că sunteţi prieteni.
-Suntem.Sunt cel mai vechi şi cel mai bun prieten al lui.Din cauza asta vreau să piardă.Pandora clătină din cap.
-Tot nu înţelelg.
-E destul de simplu,draga mea.Nu vreau să văd că-i frângi inima.Se uită ţintă în ochii ei.Cum mi-ai frânt-o mie.
-Doamne sfinte! Pandora luă o gură mare de aer,cutremurată de şoc.Fără să se gândească,înainta spre el.Nu te cred.
-Indiferent dacă mă crezi sau nu,zise el şi ridică dintr-un umăr ca să arate că asta nu avea nici o importanţă,deşi ochii lui spuneau altceva,e adevărul adevărat.
Pandora nu putu decât să se holbeze la el un moment.Se simţea vinovată şi ruşinată.Îşi strânse braţele în jurul trupului şi îşi feri privirea.
Îi vuia mintea de întrebări,acuzaţii şi amintiri.Merse spre ferestrele înalte dinspre grădină,de lângă cele două labirinturi,unul pătrat,altul rotund,şi privi afară.
Ce i-ar fi putut spune acestui om? Din câte ştia,nu frânsese nici o inimă.Sigur că avusese o mulţime de peţitori care îi juraseră iubire eternă,dar nu-1 crezuse pe nici unul.Încercase să îi respingă cu blândeţe,şi cei mai mulţi,dacă nu toţi,îşi reveniseră suficient cât să fie în stare să se însoare cu altcineva în mai puţin de un an.Cu Lord Bolton fusese la fel de blândă.Nu suspectase că el ar fi avut
asemenea sentimente.
-N-am ştiut.Eu...
-Cum se poate să nu fi ştiut? întrebă el,nevenindu-i să creadă.
Pandora se uită pe fereastră şi abia observă mugurii de primăvară care
împodobeau grădina,estompaţi de întâmplări care păreau acum din altă viaţă.
-Drumul la Gretna Green a fost un capriciu,o distracţie.Să-i facem pe ceilalţi doi să se căsătorească.Nimic mai mult.Nu mi-aş fi închipuit că aveai intenţii
serioase.
-Poate că la început nu am avut,recunoscu Laurie fără voia lui.Dar tot ce s-a întâmplat atunci a fost o greşeală.Accidentul de trăsură şi...
-Hanul acela îngrozitor.Pandora se cutremură când îşi aduse aminte de locul umed şi întunecos,plin de ticăloşi care se uitau la ea ca şi când ar fi fost o femeie uşoară.Mulţumesc şi acum zeilor că am stat acolo numai câteva minute.
-Ca să nu mai vorbim despre trioul de taţi aflat pe urmele noastre.
Pandora simţi că bărbatul zâmbea.
-Şi cei doi domni,fiecare înjurând...Cum o chema pe ea? Nu-mi amintesc.
-Nici eu,dar ştiu că fiecare dintre ei se jura că domnişoara-cum-o-fi-chemat-o îi promisese lui să îl ia de soţ,spuse Pandora şi clătină din cap.Ce noapte a mai fost!Laurie vorbi apoi cu seriozitate:
-Şi familiile care insistau că singura modalitate de a evita scandalul era să ne căsătorim...Iar eu mi-am zis...de ce nu? Dar tu ai zis...Ce-ai zis?
Pandora se înfiora.
-Nu-mi aduc aminte.
-O,da,era ceva de genul...Spuneai că ai prefera să fii devorată de lei flămânzi în Colosseumul din Roma decât să te măriţi cu mine.Am fost devastat.Pentru că...
Pandora simţi un gol în stomac.
-...Pentru că te iubeam.
-Îmi pare sincer rău,zise ea şi se întoarse spre el.Nici prin gând nu mi-a trecut. Laurie o privi cu intensitate.
-Te-ai fi măritat cu mine dacă ai fi ştiut?
-Bineînţeles că nu,răspunse ea fără să-şi dea seama ce zicea,dar îi păru imediat rău.Laurie ridică din sprânceană,iar ea continuă:
-Ce vreau să spun este că de-abia ne cunoşteam.Dansaserăm de câteva ori şi purtaserăm câteva conversaţii banale.
-Cu toate astea...Laurie îşi ridică bărbia,semeţ.Te iubeam.
-Nu am avut habar...Un gând o lovi însă.Făcu o pauză,apoi adăugă: Pentru um om atât de îndrăgostit,ai renunţat foarte repede.
-Am vorbit cu tatăl tău,spuse el de sus.
-Şi...,îl îmbie ea.
-Şi...,spuse Laurie,care părea pentru prima dată stânjenit.Şi asta a fost tot.
-Asta a fost tot? Iritarea luă locul sentimentului de vină.Susţii că erai îndrăgostit de mine şi,mai mult,că ţi-am frânt inima,dar tot ce ai făcut a fost să vorbeşti cu tatăl meu?
-Păi...Bolton ar fi vrut să fie oriunde,numai nu acolo.Aşa se cuvenea.
-Am avut dreptate.Eşti un neghiob.
-M-ai înnebunit atunci,zise Laurie şi gesticula cu paharul spre ea,M-ai umilit de faţă cu întreaga Londră.M-ai ridiculizat,încă mai încerc să-mi spăl onoarea pătată atunci.
-Ha!Pandora îl privi neîncrezătoare.Ce mare scandal!Nimeni nu-şi aduce aminte.Iar,dacă îşi aduce careva aminte,continuă ea mijind ochii şi acuzându-l cu degetul,nu numele tău îi vine pe buze.Drăcoaica din Grosvenor Square e cea care duce povara acelei aventuri.Drăcoaica din Grosvenor Square,a cărei viaţă a
fost în permanenţă umbrită nu atât de incidentul respectiv,care,cum îţi spuneam, e aproape uitat,ci de porecla pe care i-a dat-o un neghiob.Îl împunse cu degetul în piept.
-Au!Laurie se trase înapoi,privind-o cu nelinişte,ca şi când viaţa i-ar fi fost în pericol.Şi chiar aşa era.
-Şi cine e răspunzător pentru asta? îl mai împunse o dată.
-Încetează!Laurie îşi frecă umărul cu mâna liberă.
-Cum cine? Vocea ei era mult mai periculoasă decât degetul.Să mă gândesc.
-Bolton!
-Foarte bine.Cel puţin era suficient de politicos cât să pară îndurerat.Eu sunt neghiobul.
-Şi mai spune-mi un singur lucru,adăugă ea şi îl privi fix.Cât timp ţi-a trebuit să uiţi de inima ta frântă?
-Nu cred că-mi pot aduce aminte.Mult timp.Pandora scrâşni din dinţi.
-Bolton!