Poruncile Iubirii

Chapter 50

-Ei bine?
Pandora îşi încrucişa braţele la piept şi îl studie pe Laurie cu o privire care era în acelaşi timp temătoare şi nerăbdătoare.
-Mă ajuţi sau nu?
-În mod clar,nu,zise el gânditor.Bărbatul stătea în faţa şemineului din salonul
Effington şi ridica şi apoi punea la loc tot felul de nimicuri care aglomerau poliţa acestuia.Un papagal cu aspect primejdios se cocoţase deasupra obiectelor decorative şi se uita la Laurie de parcă ar fi fost un gargui de pază şi nu doar o simplă pasăre.Laurie bănuia că bestiei înaripate i-ar fi plăcut mai mult decât orice să-şi afunde ciocul într-o mână drăguţă şi gustoasă.
Dincolo de pasăre,era un peisaj fascinant,cel puţin pentru varietatea haotică pe care o reprezenta,iar el îşi dorea să-i poată acorda atenţia cuvenită.În acel
moment însă,decorul nu îi oferea decât o modalitate de a-şi ascunde gândurile referitoare la sugestia ei revoltătoare.
-A rămas mai mult decât suficient timp ca Max să reuşească,iar eu trebuie să fac ceva,spuse ea şi dădu din mâini absentă,cu un gest nervos.Jocul se termină peste şase zile,inclusiv ziua de azi.Max mai are doar două încercări rămase.Cum o să reuşească să înfrângă bestia cu trei capete,ca să nu mai vorbim de merele de aur,mă depăşeşte,dar omul este şmecher şi isteţ,şi nu mă îndoiesc că va născoci ceva.
-Probabil.Mai ales din moment ce Laurie luase merele de aur pentru Max chiar în acea dimineaţă.Frumos lucrat,globul era alcătuit din trei amulete în una,agăţate pe un lanţ de aur,şi se afla chiar în buzunarul vestei lui în acel moment.
Nu se îndoia că prietenul lui va câştiga jocul şi nu mai era aşa de sigur că era o idee rea.Încetase s-o mai privească pe Pandora ca pe o scorpie mâncătoare de bărbaţi.Trase adânc aer în piept.
-Dacă plec din Londra în compania unui domn...-Sau a unui neghiob,după cum e cazul acum,spuse el şi puse la loc obiectul de ceramică,-Sau a unui neghiob.
Ea clătină din cap şi zâmbi,evident amuzată în ciuda a ceea ce simţea de fapt.
-O să-ţi fac o altă propunere,Bolton.N-o să-ţi mai spun neghiob dacă nici tu n-o să-mi mai spui Drăcoaica.
-Dar are aşa o tentă amuzantă,murmură el.
-Şi mie îmi place cum sună neghiob.Sună bine când îl pronunţi.Cumva răsunător şi la obiect.Cred că de vină e „ghi”,spuse ea şi făcu o pauză pentru a-i da şi mai multă emfază.Neghiob.
-E de ajuns,mulţumesc.Sunt de acord.El îşi încrucişa mâinile la piept.Deci,o să fie vicontele Bolton şi domnişoara Effington? Deşi,ţinând cont de propunerea ta de a fugi împreună,ar trebui să fie Laurie şi Pandora.
-Bine.Cum vrei tu,zise ea şi dădu din mână într-un gest de nepăsare.După cum ziceam,dacă plecăm din Londra împreună şi îl facem pe Max să creadă că ne-am dus la Gretna Green...
-Repetând păcatele trecutului,spuse el rar.
-Exact de-asta o să şi meargă,zise ea şi dădu din cap.În esenţă,eu n-o să-mi
îndeplinesc obligaţiile,iar el va fi câştigătorul.Dar dacă sunt măritată,el nu mai are nici un premiu pe care să-l revendice.Max îşi va da seama că jocul s-a terminat.Nu va avea nici un rost să mai vină după noi.O să-i las un bilet lui Peters şi instrucţiuni să i-1 dea lui Max la o zi după ce plecăm.Ar trebui să ne ofere timp mai mult decât suficient.Biletul va spune ceva despre ultima oară când am încercat să...înghiţi cu greu.Să fugim pe ascuns şi despre faptul că acum,că ne-am regăsit,toate sentimentele noastre de dinainte...
Ea întinse mâinile şi le flutură într-o manieră neajutorată.Laurie se zgâia la ea.Nu şi-ar fi imaginat niciodată că avea să folosească cuvântul „neajutorat” cu privire la Drăcoai...Pandora Effington.
-Crezi că o să creadă asta?
-Mândria lui ar putea avea de suferit,dar,dincolo de asta,n-o să ne întoarcem până ce timpul lui Max nu expiră.
-Şi dacă nu te poate găsi,nu poate câştiga punctele finale.
-Exact.Ei? El se încruntă.
-Sper că faci asta fără nici un motiv ascuns,Pandora.Nu vreau să aduc nici o ofensă,iar atitudinea mea cu privire la căsătorie se pare că s-a schimbat complet în ultimele zile,dar n-am nici o dorinţă să mă însor cu...mă rog,cu tine.
-Foarte bine.Nici eu nu vreau să mă mărit cu tine.
-Nu? Nu că ar fi fost cu adevărat surprins.
-Absolut deloc.
-Nu trebuie să fii aşa de vehementă în legătură cu asta,spuse el în şoaptă.
-Ei,haide,Laurie.În comparaţie cu ce-a fost ultima oară...0 alegere între tine şi leii mâncători de oameni,un simplu „absolut deloc” este destul de blând,zise ea şi râse uşor.Planul meu nu implică absolut deloc căsătoria,ci doar aparenţa intenţiei de căsătorie.
-Aparenţa intenţiei de căsătorie...într-un mod ciudat,înţelegea ce voia ea să spună.Şi mai ciudat însă,suna de parcă ar fi putut să funcţioneze.
-Sunt de acord cu acel principiu,dar ai luat în considerare consecinţele? Toată lumea din Londra urmăreşte concursul dintre tine şi Max.Plecarea noastră împreună n-o să rămână prea mult timp un secret.Şi n-o să fim însoţiţi de încă două cupluri,un factor care te-a salvat de la compromiterea completă data trecută.Planul acesta o să-ţi distrugă ireparabil reputaţia.
-Fără îndoială.Ea ridică din umeri cu nonşalanţă,de parcă n-ar fi fost cine ştie ce urmări.
-Îndrăznesc să spun că sunt mulţi care se aşteaptă de mult ca eu să ajung în acest punct.N-am decât să mă ridic la înălţimea aşteptărilor.Este un destin potrivit pentru Drăcoaica din Grosvenor Square,nu eşti de aceeaşi părere?
El rămase cu ochii la ea.În mod cert,nu mai arăta ca o drăcoaica în acel moment.
Părea fragilă,şi delicată,şi nespus de tristă.Ce dracu' îi făcuse Max?
-O mare parte din vină este a mea.E prea târziu,dar îmi pare rău.
-Mulţumesc,Laurie,dar tu n-ai făcut decât să-mi atribui această poreclă.Eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca s-o merit.
Ea clătină din cap şi îşi cuprinse trupul cu braţele de parcă ar fi vrut să se apere de o rafală de vânt sau de un adevăr greu de acceptat.
-A fost o provocare,de-a lungul anilor,să merg pe linia dintre „prea departe” şi „nu prea departe”,ştiind foarte bine că toată lumea îmi urmăreşte fiecare mişcare,sigură că aveam să plonjez într-un scandal şi sperând că aşa va fi.
-Îmi imaginez.
-Oare? îţi imaginezi şi cum e ca,indiferent de ceea ce zici cu voce tare,în particular sau în sinea ta,pur şi simplu să vrei ceea ce vrea toată lumea? Şi să fii înspăimântat la ideea că n-o să ai nici măcar atât,pentru că eşti prea ocupat să trăieşti la înălţimea unei reputaţii pe care n-ai meritat-o pe deplin? întrebă ea şi se uită în ochii lui.Doar o pedeapsă pentru păcatele tale,bănuiesc,
-Puţin spus „doar”,murmură el,lovit brusc de conştiinţa acestui fapt.
Ea semăna foarte mult cu cineva pe care-l cunoştea.El însuşi? Nu era oare imaginea lui publică mult diferită de cea privată? Iar aceasta din urmă era atât de ascunsă,încât chiar şi lui Max i-ar fi fost greu s-o recunoască.
-Deci mă ajuţi?
-Încă nu m-am hotărât.Sunt multe detalii de discutat,spuse el şi făcu o pauză.În primul rând,Max probabil c-o să mă omoare.La propriu.Cu pistoalele,în zori de zi,sau posibil cu mâinile goale.
-Mă îndoiesc de asta.Probabil c-o să fie chiar uşurat,spuse ea mai mult pentru sine.Ce naiba se întâmplase? Clar nu era Drăcoaica sau mai degrabă Pandora cu care se distrase la ţară.Era ca şi cum spiritul ei fusese distrus.Sau mai degrabă inima.Ar fi trebuit să-şi dea seama mai devreme.Asta explica totul.Max îi frânsese inima,aşa cum se temuse Laurie.El ignoră vocea raţiunii care îi reamintea că îi fusese mai teamă ca inima lui Max să nu fie cea frântă.Dar cum? Max o iubea.Era evident că şi ea îl iubea.Desigur,dacă nici unul din ei nu-şi mărturisise sentimentele...ce încurcătură tristă.
Şi cu Cynthia cum rămânea? Care avea să fie reacţia ei faţă de acea pretinsă fugă? Oricât de mult ţinea la ea,şi spera ca şi ea să-i împărtăşească sentimentele, cu siguranţă ea n-ar fi ezitat să facă tot ce era necesar ca să-l ajute pe Max.Încă simţea înţepătura palmei ei pe obraz,la fel ca şi junghiul viclean al umilinţei,îi putea scrie un bilet în care să-i explice,dar ea i-ar fi spus lui Max adevărul,iar el ar fi răscolit cerul şi pământul ca să-i găsească.”Exact ceea ce trebuie să facă Max.”