Poruncile Iubirii

Chapter 49

-Laurie?
-Nu i-am spus nimic,Max.Laurie făcu un pas în faţă,cu o expresie tristă.
-Laurie,eu...
-Absolut nimic,insistă el şi îşi atinse uşor o falcă.Cel puţin,nu ceva pentru care să merit asta.
-Laurie,este...
-Şi te avertizez,Max,dacă vrei să mă provoci doar ca să câştigi încă un punct,o să fiu nevoit să ripostez.
-Laurie...Oare omul avea să-1 lase vreodată să spună şi el ceva?
-Foarte bine,mărturisesc,spuse Laurie şi îşi încrucişa braţele pe piept.Poate că am sugerat că ea încerca să conducă dansul,dar,la dracu',Max,femeia mă
împingea prin toată nenorocita aia de sală de bal.Max încercă să nu râdă.
-Laurie...
-Şi chiar şi aşa,nu cred că meritam asta.Nu e ca şi cum aş fi spus că nu dansa bine sau aş fi ponegrit-o pentru tendinţa ei enervantă de a mă domina pe ringul de dans.De fapt,Max,spuse el cu o notă de uimire în glas,cred că,într-un fel,e posibil...
-S-o placi?
-Poate,răspunse Laurie ezitant.Poate mai mult decât doar s-o plac.
-Înţeleg.
-Haide,Max,nu trebuie să mă iei cu tonul ăsta,nu este ca şi cum...
O uşă se deschise la câţiva metri distanţă de cea pe care ieşise Max,domnişoara Weatherly apărând în prag.Se uită la Max.Acesta rânji.Domnişoara Weatherly izbucni în râs.Laurie se încruntă.
-Hei,nu e deloc amuzant.Acum o clipă tu erai furioasă,iar tu erai pe cale să-i aperi on...îşi plimbă privirea de la unul la altul şi se încruntă.
-Sau totul a fost o reprezentaţie?
-Şi chiar una excelentă,zise Max şi făcu o plecăciune exagerată în direcţia domnişoarei Weatherly.Vă felicit pentru un rol excepţional.Aveţi recunoştinţa şi mulţumirile mele.Ea făcu o reverenţă.
-A fost plăcerea mea,domnule.
-Fără îndoială,bombăni Laurie.Domnişoara Weatherly păşi spre el.
-Te-am avertizat că o să fac tot ce pot ca să-i asigur victoria lui Trent.De fapt,a fost ideea mea să fii invitat aici.Mi s-a părut o idee bună să fiu cu ochii pe tine,Lawrence.„Lawrence?”
-M-ai umilit în faţa tuturor.M-ai făcut să arăt ca un nerod,în vocea lui Laurie era o notă afectată,dar Max se întrebă cât din emoţie era adevăr şi cât era teatru pentru câştigarea compasiunii.Ar fi trebuit să mă gândesc de două ori înainte să
mă apropii de o femeie din familia Effington.Sunt de aşteptat astfel de lucruri când ai de-a face cu ele.Max se încruntă.
-Ce vrei să...
-Nu fii absurd,spuse domnişoara Weatherly,care îşi pusese mâinile în şold şi îl fixa pe Laurie cu o privire fermă.Ar trebui să afli,dacă nu ţi-ai dat deja seama,că doamnele din familia Effington,cel puţin cele de faţă,au ştiut că totul e o
făcătură.
-Mie nu mi s-a părut chiar o făcătură,spuse Laurie şi îşi frecă obrazul.A durut.
-Îmi pare rău.Domnişoara Weatherly îşi puse palma pe obrazul lui şi,dintr-odată,Max îşi dădu seama ce pereche atrăgătoare făceau cei doi.Laurie era cu doar câţiva centimetri mai înalt decât ea.În lumina aceea,care venea de la uşi şi de la scări,părul lor blond licărea în galben şi argintiu,iar trupurile lor înalte păreau ireale,de parcă ar fi fost personaje din piesele lui Shakespeare.
-Într-adevăr? întrebă Laurie încet şi îi duse mâna la buze.
-Ăăă,Laurie...spuse Max stânjenit.
-Într-adevăr,răspunse ea.Vocea ei implica un înţeles ce depăşea cuvintele.N-am vrut niciodată să-ţi fac rău.Mâinile lui Laurie o cuprinseră de talie şi o traseră mai aproape.
-Atunci promiţi să nu mă mai loveşti?
-Domnişoară Weatherly? zise Max ridicând puţin tonul.Răspunsul ei fu prea încet pentru ca Max să-l audă şi se simţi al naibii de recunoscător.Laurie râse. Fără nici un avertisment,braţele ei erau în jurul gâtului lui,iar buzele lui Laurie le întâlniră pe ale ei într-un sărut plin de pasiune.
-Doamne,şopti Max.Se îmbujora şi se întoarse repede cu spatele la ei.Existau unele lucruri la care nici măcar vechii prieteni nu trebuiau să fie martori.O,sigur că-l mai văzuse pe Laurie sărutând alte femei,dar acelea nu erau...ei bine,sigur nu semănau cu domnişoara Weatherly.„Domnişoara Weatherly?” Gemu.Dacă Pandora îl va ierta pentru toate celelalte păcate,şi,judecând după purtarea ei din acea seară,iertarea ar fi putut să întârzie extrem de mult,cum avea să reacţioneze la aşa ceva? Dintr-un motiv anume,ei nu-i plăcuse de la început de Laurie.Fără îndoială că urma să dea vina pe Max pentru modul cum evoluaseră lucrurile.El îşi drese glasul cu subînţeles.Sunetele pasiunii nu încetară.Apoi îndrăzni din nou.Domnişoara Weatherly chicoti.Laurie murmură ceva şi râse.
-Laurie? încercă iar Max.Domnişoară Weatherly?
-E în regulă,Max,spuse Laurie ironic.Poţi să te uiţi acum.
Max se întoarse.Laurie şi domnişoara Weatherly stăteau faţă în faţă,mult prea aproape,cu mâinile împreunate,dar cel puţin nu mai erau unul în braţele celuilalt.Şi afişau cele mai ridicole rânjete.
-Cred că trebuie să mă duc înăuntru,zise domnişoara Weatherly uitându-se la Laurie.
-Un snob umil te poate vizita când ne întoarcem la Londra?
Tonul lui Laurie era moale,dar ascundea şi o notă de seriozitate.Max se zgâia uluit la cel mai bun prieten al lui.
-Dacă nu,voi fi nevoită să trec eu pe la tine.
-Domnişoară Weatherly! exclamă Max,şocat de promisiunea ei.
-Aţi avut dreptate,domnule,am stat prea mult timp în compania Pandorei.
Ea îi adresă un ultim zâmbet lui Laurie,apoi se întoarse şi se îndreptă spre uşă.
Privirea lui Laurie rămase aţintită asupra ei până ce dispăru în sala de bal.Max ridică din sprânceană,curios.
-Ai ceva să-mi spui?
-Sărută foarte bine pentru o femeie fără experienţă.O undă de mirare nuanţă vocea lui Laurie,Bănuiesc că o fi fost entuziasmul...
-Laurie,se răsti Max,iar privirea prietenului său se întoarse spre el.Ce joc e ăsta?
-Joc? întrebă Laurie pe un ton derutat.Nu e nici un joc.Max veni mai aproape şi îl contemplă îndelung.Expresia de pe faţa lui era o combinaţie ciudată între confuzie şi mirare.
-Nu-mi spune că eşti îndrăgostit de ea.
-Îndrăgostit? râse Laurie.O,doar că...Oftă din adâncul sufletului şi îşi trecu degetele prin păr.Nu ştiu.
-Niciodată n-am crezut c-o să spun asta,dar „Bine-ai venit în club”.
-E un club în care nu mi-am dorit în mod deosebit să mă înscriu,spuse el pe un ton mucalit.
-Nici un bărbat nu vrea,rânji Max.Adeziunea se furişează în sufletul tău.Laurie se încruntă.
-Asta înseamnă?...
-Mă tem că da,zise Max,ridicând din umeri.
-Înţeleg.
-Ce? Nu protestezi? Nu ţii nici o predică despre cum o să-mi frângă Pandora inima? Nici un discurs despre cum o să-mi fie distrusă viaţa? Despre sfârşitul meu? Laurie clătină din cap.
-Nu acum.Nu mă pot lupta cu dragostea,zise el şi făcu o pauză.I-ai spus Drăcoa...domnişoarei Effington?
-Plănuisem să-i spun în noaptea asta,oftă Max.Am crezut că o ştie,dar se pare că nu.
-Stai să văd dacă am înţeles bine,spuse Laurie încet.O iubeşti pe femeie.Dar nu i-ai spus-o.Şi ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă să treci probele ei cu ajutorul întregii ei familii,în văzul lumii,într-o manieră care n-ar putea decât să-i rănească mândria atât în public,cât şi în particular.Şi cu toate astea nu i-ai spus nimic despre ceea ce simţi.
-Nu m-am gândit chiar aşa.Max simţi un gol în stomac.Sună destul de neplăcut.
În mod clar nu intenţionase s-o facă de râs.Era doar o consecinţă nedorită a jocului lor.Împreună cu ce se întâmplase în dimineaţa aceea...El oftă prelung.
Atunci nu era de mirare că episodul lor pasional i se păruse un mod necinstit de a câştiga jocul şi de a o forţa să se mărite cu el.
-Aşa că spune-i c-o iubeşti.
-Nu,replică Max fără ezitare.Nu acum.
-De ce nu?
-Pentru că nu ştiu ce simte.Am crezut că ştiu,dar...Clătină din cap.Întotdeauna fusese în stare să o facă să zâmbească sincer,dar în seara aceea ea nu reuşise să-şi ascundă atitudinea exagerat de agreabilă şi purtarea evident falsă.Dacă atacul lui asupra mândriei ei distrusese orice urmă de afecţiune pe care o avusese pentru el? Oare aroganţa lui era cea care refuza să-i permită să-şi recunoască sentimentele?
-Aş prefera să nu-i spui asta domnişoarei Weatherly.
-Sigur.Vocea lui Laurie era gânditoare.Nu-i suflu o vorbă Cynthiei.
-Cynthia?
-E numele ei.Laurie ridică din umeri,spăşit.Ştiu că e puţin nepotrivit,dar în acelaşi timp e delicios de ilegal.Iar tu n-ai să mă pârăşti.Tu îi spui ei Drăcoa...domnişoarei Effington,Pandora.Iar ea îţi spune ţie...
-Max.„Ei,hai,domnul meu,cum ar putea o femeie sănătoasă la minte să fie supărată pe tine?” Simţi cum golul din stomac se măreşte.În acea seară,ea nu-i mai spusese Max...