Chapter 6

1.6K 192 2
                                    

-Pe scurt,draga mea,cauţi un erou.
-Un erou? Ce idee neobişnuită! Vrei să spui ca Ahile sau ca Odiseu?
-Sau contele de Trent,replică el şi zâmbi modest.
-Tu...Pandora scoase un sunet dispreţuitor.Dumneavoastră,domnul meu,nu sunteţi un erou.El ridică din umeri şi replică direct:
-Îndeplinesc toate cerinţele.
-Ba nu.
-Ba chiar da! Max înclină capul spre colţul întunecat al foaierului.Peters?
-Da,domnule,veni vocea lui Peters din întuneric.
-Crezi că am calităţile necesare unui erou?
-Nu e de competenţa mea să mă pronunţ,domnule.
-Max,zise Pandora,apoi tresări,şi Max zâmbi larg.Adică...domnul meu.Nu-1
amesteca pe Peters în asta.
-Nu l-aş amesteca,dar cred că avem nevoie de o opinie nepărtinitoare.Deci,bunul
meu Peters,vorbi Max răspicat în di-recţia nevăzutului Peters,nu că ar conta câtuşi de puţin,dar crezi că am o mutră care sperie copiii?
-Sunteţi foarte  arătos,domnule.Pandora îşi ascunse un zâmbet.Era absurd.
Totuşi,nu se putea nega că omul era arătos,chiar impetuos,cu părul închis la culoare şi cu ochii fumurii,cu umeri laţi şi impresionant de înalt.Peters avea gusturi bune.
-După cum am spus,asta nu e important.
-Nu important,dar preferabil.Peters?
-Da,domnule.
-Nu sunt eu poate chiar mai bogat decât tatăl Pandorei?
-Aşa am auzit,domnule.
-Iarăşi,asta nu e important.Pandora îşi flutură mâna ca şi când ar fi ignorat cuvintele lui şi se strădui să nu râdă.Ce era oare cu omul acela? în clipa asta ar fi vrut să-l ia la bătaie,şi în următoarea îi venea să râdă.
-Nu,nu e,dar e totuşi preferabil.Ce zici,Peters?
-Da,domnule,preferabil.Majordomul făcu o pauză.Domnişoarei nu i-ar plăcea sărăcia.
-Peters!
-Ai auzit vreodată că mi-ar fi fost pus la îndoială curajul,Peters? Ştiai că am fost în serviciul lui Wellington?
-Nu,domnule.Nu ştia că Max fusese în război.El îi apărea acum într-o lumină diferită.
-Să-i arăt decoraţiile?
-Ar fi o idee excelentă,domnule.
-Nu,nu,zise Pandora repede,nu e nevoie de aşa ceva.Pandora ştia prea puţin despre armată,dar era sigură că nu se dădeau decoraţii numai pentru că cineva purta o uniformă curată şi apretată.Începea să fie impresionată.
-Bun.Dacă accepţi cuvintele mele fără să-mi ceri să-ţi aduc dovezi înseamnă că ai încredere că spun adevărul.Deci că nu îmi pui la îndoială simţul moral.Nu-i aşa,Peters?
-Aşa e,domnule.Pandora ridică din umeri.
-Bănuiesc că...
-Nu-mi pui la îndoială nici simţul onoarei.
-Aha!Te-am prins.Ce-ai de zis despre aventurile amoroase? Multe la număr,dacă e să dau crezare zvonurilor.Pandora clătină din cap,simţind că a câştigat un punct.Peters? Ai auzit şi tu despre asta?
-Da.Domnia sa are o reputaţie impresionantă,domnişoară.
-Deja a recunoscut că e un desfrânat,adăugă ea.
-Nu uita,şi un ticălos,un sălbatic şi o bestie.Max vorbea aproape triumfător.
Pandora îl repezi.
-Nu am uitat nimic!
-Dar poate te înşală memoria.Societatea noastră e măruntă şi plină de zvonuri şi
de aluzii.Ai auzit vreodată,în toate zvonurile despre mine,că aş fi tratat
necuviincios vreo femeie?
-Ei bine,nu.
-Peters?
-N-am auzit nici eu,domnule.
-Am ruinat reputaţia vreuneia? Max se îndreptă spre ea.
-Nu cred că...
-Nu,domnul meu,se auzi vocea lui Peters.
-Am ruinat vreodată vreo fată inocentă? Max se apropie mai mult.
-Probabil că nu,dar...Pandora se stăpâni să nu facă un pas înapoi.
-Nu,domnul meu.
-Deci nu poţi să negi că am simţul onoarei.Îi zâmbea de sus,triumfător.Numai câţiva centimetri îi despărţeau acum.
-Cel puţin în privinţa sexului frumos.Cât despre celelalte aspecte ale conduitei mele,îţi dau cuvântul meu-şi pe acesta nu l-am încălcat niciodată.
-Cu toate astea,nu eşti un erou.Avea să îşi facă un obicei din a sta atât de
aproape de ea?
-Nu sunt un erou? Max ridică din sprânceană.Peters?
Păreţi să întruniţi toate calităţile,domnul meu.
-Mulţumesc,Peters,Privirea îi alunecă de la buze la ochii ei.Poţi pleca acum.
-Cum doriţi,domnule.Vocea lui Peters părea să se depărteze.
-Nu a plecat,să ştii.Pandora îl privi drept în ochi.De ce îi era,oare,aşa greu să
respire?
-Ştiu,zise Max blând.Avea de gând să o sărute? Aş putea fi eroul tău.
-Nu,nu veţi fi niciodată eroul meu.Sau avea să fie? Nu că i-ar fi păsat.Cum putea
să-i pese de un om care nu îi aruncase nici o privire până atunci? Care nu o
invitase niciodată la dans.Care nu-şi riscase viaţa ca să-i apere onoarea.
-O să-ţi dovedesc că voi fi.Îşi plecă uşor capul spre ea.Pune-mă la încercare,
Pandora.Lasă-mă să-ţi dovedesc.
-La ce fel de încercare să te pun? Şoptea,de-abia auzit.
-La orice încercare doreşti.
-Şi dacă treci cu bine? Îi simţi căldura trupului atât de aproape de al ei.
-Atunci vei deveni soţia mea,iar eu voi fi eroul tău pentru tot restul zilelor.
Buzele lui erau la o răsuflare distanţă.
-Şi dacă nu treci?
Max ezită,apoi ridică din umeri.
-Dar voi trece.
-Dar dacă nu treci? Nu era ca şi când n-ar mai fi fost sărutată.
-N-am idee,spuse el cu nerăbdare.
-Ar trebui să fie şi o penalizare,nu crezi? De ce îi bătea inima aşa la gândul sărutului?
-Nu în mod deosebit.
-Eu cred că ar trebui.Dacă avea de gând să o sărute,ce mai aştepta?
-Şi cum dumneata ai ales recompensa în cazul în care treci testul,e drept ca eu să aleg pedeapsa dacă îl pierzi.
-Cum doreşti.Max îşi îndreptă spatele,iar Pandora simţi o undă de regret.Dar era mai bine aşa.De fapt,nici nu ar fi vrut să o sărute.
-Ce propui? întrebă Max sec.
-Să mă gândesc...Pandora îşi trase sufletul şi bătu cu degetul pe buze,
gânditoare.El se uita la ea.Simţind că roşeşte,Pandora lăsă mâna jos.Îşi spuse brusc că n-ar fi fost deloc împotriva unui sărut.Se forţă să alunge gândul buzelor lui atingând buzele ei.Ce pedeapsă i s-ar fi potrivit unui om ca Max?
-Dacă nu vei trece testul,va trebui totuşi să te căsătoreşti...
-Minunat,replică Max şi rânji.
-Dar eu voi alege cu cine,continuă ea şi rânji la rându-i.
Max se încruntă enervat-sau poate mai rău.
-Tu o vei alege?
-Exact.O,nu o să aleg vreo servitoare sau vreo babă.O să aleg pe cineva potrivit,chiar dacă nu la înălţimea tuturor standardelor dumitale.Pandora ridică din sprânceană.Deci,domnul meu,de acord?
Max cântări o clipă situaţia şi încuviinţă hotărât din cap.
-De acord.Iar tu eşti de acord să te măriţi cu mine dacă trec de proba pe care o propui.Era rândul ei să ezite.Dacă avea să treacă,într-adevăr,încercarea? Dacă
avea să fie obligată să se căsătorească cu el? Şi de ce nu o supăra mai mult
gândul acesta?
-Sunt de acord.
-Ne-am înţeles deci.
-Ne-am înţeles.Se îndreptă spre uşă,o deschise şi se întoarse spre el.O seară bună,Max.
-Ei bine? Max stătea nemişcat în hol.Încercarea.La ce încercare mă supui?
-Nu te poţi aştepta să ţi-o fac cunoscută chiar acum,pe moment.Trebuie să mă
gândesc bine la o asemenea provocare,să planific totul temeinic.Şi-arătă cu mâna spre stradă-nu pot s-o fac acum,în miezul nopţii şi cu dumneata în preajmă.
-Îmi place ideea de a fi în preajma ta în miezul nopţii,spuse Max şi miji ochii.Te avertizez,Pandora,am tendinţa să fiu nerăbdător.
-Va trebui să îţi stăpâneşti această tendinţă.
-Nu văd de ce.Zâmbi,cu o expresie satisfăcută,ce nu părea un semn bun.Îţi dau douăzeci şi patru de ore.
-În nici un caz n-aş putea în două...
-Nu mă interesează.Douăzeci şi patru de ore.Nu mai mult.Dacă nu vei născoci
testul până atunci...
-Da? Nu,nu-i plăcea expresia lui deloc.
-Voi considera că ai pierdut,prin neparticipare.Mă voi declara câştigător...
Pandora respiră adânc.
-Nu cred că...
-...Şi într-o clipă îi voi declara intenţiile mele tatălui tău.Păşi spre ea.
-N-o să faci aşa ceva!
-Şi,pe deasupra,voi da şi un anunţ în Times despre iminenta noastră căsătorie.
Trecu pe lângă ea spre uşa deschisă,dar se opri.
-Nu poţi face asta!
-O pot face şi o voi face.
Mi-a luat foarte mult timp să-mi aleg o soţie,şi acum,că am găsit una care să corespundă,zise el şi îşi drese glasul,specificaţiilor mele,n-am de gând să o pierd.Zâmbi plin de încredere.Întotdeauna mi se împlinesc dorinţele,Pandora.
Sunt obişnuit să câştig şi nu intenţionez să pierd,cu atât mai puţin la jocul acesta.
-Se pare că la partea asta suntem de acord.Pandora nu-şi putu stăpâni nici ea un zâmbet încrezător.Nici eu nu vreau să pierd.

Poruncile IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum