Poruncile Iubirii

Chapter 12

Întoarse nota şi citi: „încercarea numărul trei.” încercarea numărul trei? Cum ar putea...”Capturarea cerbului cu coarne de aur...” Inspiră profund.Este un corn.
Un corn de aur.Îmi spune „dragă” şi îmi trimite cornul; deci ăsta e cornul de aur al unui cerb.Ce tupeu are omul ăsta! Mototoli hârtia.N-o să-i meargă cu asta.
Peters,băiatul care a adus pachetul a avut vreun mesaj de transmis?
-Doar că a fost instruit să-1 aducă şi să facă cât mai mult zgomot.Peters ridică din sprânceană.Cred că a spus şi ceva despre patronul lui,cum că a fost trezit în miez de noapte şi forţat să deschidă prăvălia.
-Aha.Ştiam eu.Pandora măsură holul în sus şi-n jos.Dacă Max îşi închipuie că poate câştiga jocul punându-şi averea la bătaie,greşeşte amarnic.
-Ce joc? Care Max? o întrebă Harry pe soţia lui.
-Max este Maximillian Wells,spuse Pandora şi făcu o pauză ca să aştepte
inevitabila reacţie.
-Contele de Trent? întrebă Grace căscând ochii de surpriză.
-Cine? Harry era încă nelămurit.
-Trent,dragul meu,spuse Grace.Unul dintre cei mai eligibili tineri din toată ţara.
Are titlu distins,deşi am considerat întotdeauna că mama lui era cam arţăgoasă;are o avere impresionantă şi,continuă ea aruncându-i fiicei sale un zâmbet ironic,arată că un Apollo.
-Grace! o mustră Pandora.
-Bravo,scumpo,comentă Grace.Sunt mândră de tine.
-Nu am făcut nimic că să fii mândră de mine.
-Ba din contră.Grace luă cutia din mâna fiicei sale şi studie broşa cu aerul unui cunoscător sau al unui hoţ de bijuterii.E foarte frumoasă.Lucrată excelent.Nu  m-aş fi aşteptat la nimic mai prejos din partea contelui de Trent.Îi puse cutia din nou în mână şi o întrebă încet: în ce joc eşti prinsă cu acest om,Dora?
-Vrea să mă mărit cu el.Cornul de aur sclipi în palma ei,reflectând lumina,ca şi când ar fi prins viaţă.Împrăştia o sclipire de aur cald ce părea magică.Era făcut parcă anume să cheme vânătorii nesăţioşi la o vânătoare romantică,plină de aventuri.Harry oftă din greu.
-Blestemul iadului,fetiţo.Ce ai de gând să faci cu încă unul?
-Ce am de gând...Dora îşi scutură capul să alunge ecoul unui corn de vânătoare.
-Dora,scumpo...Grace îi luă mâna şi se uită adânc în ochii ei.Poveste-ne despre jocul vostru.Pandora inspiră adânc.
-Nu prea ştiu cum a început.La un moment dat îi spuneam cum aş vrea să fie soţul meu...
-Îţi pot spune eu precis cum aş vrea să fie soţul tău,mormăi Harry.
-...Şi el a zis că vreau,de fapt,un erou...
-Un erou? mârâi Harry.
-...Şi că ar putea fi el eroul meu.Pandora îşi luă avânt şi spuse vorbele următore
dintr-o suflare: Deci i-am dat Muncile lui Hercule ca test.Grace cască gură.
-Cum ai putut face aşa ceva,Dora?
-Ce-ai făcut? întreba Harry roşind de furie.
-Crezi că ai procedat corect? întrebă Grace cu o urmă de reproş.
Pandora îşi înălţă bărbia.
-El a căutat-o.
-El a căutat ce anume? răcni Harry de se auzi în toată casa.
Grace i se adresă lui Harry,dar o pironi pe fiica sa cu privirea:
-Harry,fiica ta i-a dat acestui tânăr un test pe care nici un muritor nu l-ar putea trece: cele douăsprezece munci ale lui Hercule.
-Nu se poate!Harry rămase cu gura căscată de mirare.
-Ba uite că se poate.Însă i-am lăsat şi opţiunea să renunţe la toată povestea.
Strânse din dinţi când îşi aminti.Dar el a spus că,în cazul ăsta,ar considera că m-am retras eu din joc şi deci ar câştiga el.Nu puteam accepta aşa ceva.
Grace clătină din cap.
-Dar,draga mea,asta...
-Ai auzit ce-a spus,Grace.N-ar fi putut accepta aşa ceva,pufni Harry.Pe Jupiter,e o adevărată Effington.Cea mai încăpăţânată şi mai aprigă familie din toată Anglia.
-Mulţumesc,Harry,răspunse Pandora zâmbind.
-Nu este un lucru de care să te mândreşti,replică Grace şi îşi încrucişa mâinile la piept.Se poate să moară pe parcursul testului.Pandora pufni cu dispreţ.
-Pun pariu că lupta sângeroasă de la uşa magazinului de bijuterii a fost
impresionantă.
-Dora,o avertiză Grace cu asprime.Hercule a avut ajutorul zeilor.Lord Trent...
-Ca să fim corecţi,Grace,Hercule nu a primit nici un ajutor de la zei,interveni Harry într-o manieră profund academică.Cu toate acestea,ca fiu al lui Zeus...

-Lasă asta acum,Harry,spuse Grace şi îşi îndreptă atenţia spre urmaşa ei.Cred că ai vrea că Trent să piardă.
-Bineînţeles că aş vrea să piardă,aprobă Dora încuviinţând vehement din cap şi ignoră un junghi ce îi cuprinsese tot trupul.Dac-ar fi să aleg între a mă mărita cu Max şi a fi sfâşiată în bucăţi de animale sălbatice în junglele Africii,aş alege animalele fără ezitare.Şi aş merge la moarte cu un cântec de mulţumire pe buze.
-Nu-l vrea,oftă Harry resemnat.
Vedea cum ziua de nuntă a fiicei sale se depărta tot mai mult şi devenea tot mai nesigură.
-Foarte bine atunci,spuse Grace gânditoare şi atinse cu buzele obrazul fiicei sale.Se întoarse spre Harry.Vino,dragul meu.E vremea să mergem la culcare.
-A trecut de mult ora potrivită să mergem la culcare,bombăni Harry urcând scara.A trecut de mult şi momentul pentru a-şi fi găsit un soţ,nu crezi?
Grace îl luă de braţ urcând scările.
-De aceea îi dai toţi banii de care are nevoie,dragă,ca să se poată căsători cu cine vrea ea şi când vrea ea.
-Chiar şi aşa...Cei doi se pierdură în umbra nopţii,dar vorbele le răsunau încă în urmă.
-Îi spune Max,Grace.Foarte deplasat,aş zice.
-Asta e alt motiv pentru care îi dai banii...Ca să se comporte cum vrea.
Harry pufni.
-Al naibii de intim,nu crezi?
-Şi eu ţi-am spus întotdeauna Harry.Vocile li se pierdeau în întuneric.
-Asta-i altceva.
-Cum adică? Un moment mai târziu,râsul mamei sale răsună în hol.
-Harry!Pandora aruncă o privire spre Peters,care încerca să nu zâmbească,apoi privi cornul de vânătoare din mâna ei.
-Peters.
-Să am iertare,domnişoară,dar,dacă vom avea una dintre discuţiile noastre nocturne despre ce să faceţi cu viitorul dum-neavoastră,trebuie să-i chem şi pe bucătar,şi pe doamna Barnes.Dacă nu-i includem şi pe ei,mai mult ca sigur că masa va fi servită negătită sau arsă,iar doamna Barnes va pune fetele din casă nu numai să cureţe colecţiile părinţilor dumneavoastră,dar să le şi organizeze.Peters se înfiora.Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat dată trecută?
-Sigur că da,răspunse ea încet.
-Aşa că,vă sugerez...
-Nu-i nimic,Peters, suspină.Înţeleg.Peters ezită un moment,ridică ochii spre cer,ştiind că vorbele lui nu aveau să fie la înălţimea înţelepciunii sale,şi spuse:
-Vă place de omul acesta.
-Nu-mi pla...
-Vă place.E clar că îl priviţi cu alţi ochi decât pe ceilalţi.Nu lăsaţi mândria şi
firea bătăioasă să vă înfrângă instinctul.Şi,adaugă el cu o umbră de zâmbet...Şi nu-l omorâţi.
-Max ştie să-şi poarte de grijă,fără îndoială.