Poruncile Iubirii

Chapter 4

Miza e declarată
-Când ai spus că ar trebui să fiu împuşcat,nu m-am gândit că plănuiai să înfăptuieşti tu personal treaba,în seara asta.Vocea familiară trăda un amuzament straniu.
-Trent? Vocea Pandorei tremura.
-Aştepţi pe altcineva?
-Nu,nici vorbă.Inima îi bătea ca un ciocan în coaste,dar se strădui să păstreze o mină calmă.Ai întârziat.
-Am venit exact la timp.Încercai să mă omori?
-Nu încă.Lăsă jos pistolul.
-Excelent.Nu ar fi modul ideal de a începe învoiala noastră.
-A,da.Trase adânc aer în piept,să se liniştească.Învoiala noastră.M-am gândit mult la ea.Oricât de strălucitoare era lumina lunii,faţa lui era în continuare acoperită de umbre.Ar fi preferat să-i vadă chipul.Domnul meu,mi se pare că sunt numai două motive pentru care o femeie ar renunţa la virtute în faţa unui bărbat.Banii şi protecţia.Eu nu am nevoie nici de una,nici de cealaltă.
-Într-adevăr,nu ai nevoie.Ai bani şi un pistol.Ştii să-l foloseşti?
-Desigur,minţi ea.Trent mârâi dezaprobator.
-Nu suficient de bine.Eram chiar în spatele tău şi nu m-ai nimerit.
-Sunt englezoaică,murmură ea.
-Trebuie să mă declar dezamăgit,replică Trent şi oftă.
Dacă nu ai nevoie de banii sau de protecţia mea,cu toate că aş putea să-ţi dau câteva indicaţii în legătură cu mânuirea armelor de foc,nu avem nimic de discutat.
-Avem o mulţime de lucruri de discutat.Vocea Pandorei era fermă,ca a unei rude severe.Vreau să ştiu ce intenţii ai în ceea ce o priveşte pe domnişoara Weatherly.
-Pe domnişoara Weatherly? Părea mirat.De ce să am vreo intenţie în ceea ce o priveşte pe domnişoara Weatherly?
-Ai fost foarte atent cu ea în sezonul acesta.Ai făcut-o să creadă că aţi avea un interes sentimental faţă de ea.Pandora îl împunse cu degetul în piept.
Dumneata,domnul meu,i-ai frânt inima.
Pentru un moment,Trent rămase tăcut,de parcă nu-i venea să creadă acuzaţia ei şi curajul ce-l avea acuzându-l.Apoi râse brusc-un râs plin,un sunet adânc ce răsună în sufletul Pandorei.
-La ce te aşteptai? întrebă el,cu o notă de infatuare în voce.Ai spus singură: sunt foarte sălbatic,desfrânat şi ticălos şi,să nu uităm,o bestie.
-Nu-i nevoie să fii atât de mândru de asta.
-O,dar sunt.Am muncit din greu întreaga viaţă pentru titlurile cu care m-ai onorat cu atâta bunătate.Chiar dacă le-aş merita şi oricât m-am bucurat să le primesc,nu pot să mă laud în privinţa prietenei tale.
-Nu,replică Pandora sfidător.
-Nu.Tonul lui nu ceda.Cu riscul de a dăuna reputaţiei mele greu câştigate,nu am făcut nimic care s-o încurajeze pe domnişoara Weatherly.
-Dar ea...El ridică o mână ca s-o oprească.
-Dacă ea a interpretat atenţia mea drept o afecţiune mult mai profundă decât cea a unei simple cunoştinţe,atunci este vorba despre o presupunere greşită.Pe lângă asta,dacă aş fi pe piaţa matrimonială,cu siguranţă nu aş alege pe cineva ca
domnişoara Weatherly.
-Şi de ce nu?
-E virtutea întruchipată.Pandora se simţi iritată la auzul vorbelor acestora ce o vizau pe prietena ei.
-E o fată drăguţă.
-Probabil.Trent ridică din umeri.Ca soţie,nu mă îndoiesc că ar fi o partidă bună şi destul de uşor de condus,dar...unde e provocarea în toate astea?
-Provocarea? Pandora ridică dintr-odată capul spre el şi îi studie figura
întunecată.
-Da,provocarea.Dacă ar fi să consimt să fiu încătuşat pe viaţă de o femeie,de orice femeie,mi-aş dori ca experienţa să mi se pară interesantă.Mi-aş dori o soţie cu scânteia aventurii în ochi şi cu un spirit aprins.

Plăcută la privire,cu o faţă drăguţă şi un trup frumos.Ar trebui să fie capabilă să producă urmaşi...
-Parcă ai vorbi despre calităţile unei iepe de prăsilă,mormăi ea în barbă.
El continuă ca şi cum nu ar fi auzit-o:
-Moştenitori cărora un bărbat să le poată da avutul lui,cu încredere.Pe lângă asta,aş căuta o inteligenţă remarcabilă la o soţie.N-am de gând să-mi petrec zilele cu vreo imbecilă sclifosită.Pandora se încruntă.
-Se pare că doreşti o soţie mascată sub atributele unei amante competente,domnul meu.
-Probabil.El râse scurt.Vezi tu,dacă mă însor,eu n-am de gând să caut plăcerea în altă parte.O idee radicală,dar...asta e.Pandora clătină din cap.
-Ai standarde imposibil de atins,domnul meu.
-Chiar am? îşi întoarse capul,şi lumina lunii i se oglindi în privire.Vocea i se înmuie.Aşa am crezut şi eu odată,dar acum...Pandora înghiţi nodul ce i se puse subit în gât.
-Dar acum?
-Acum cred că am găsit o soţie la înălţimea cerinţelor mele.Un nod pe măsura celui dintâi i se puse acum în stomac.
-Ai găsit-o?
-Da,am găsit-o.Vocea îi suna hotărât,ca şi cum ar fi încheiat o afacere.Cred că ne-am potrivi foarte bine.Primul lucru pe care-l voi face mâine-dimineaţă va fi să trec pe la tatăl dumitale.
-Veţi trece pe la tatăl meu?
Creatura aceea îngâmfată îi planifica viitorul,fără măcar s-o întrebe ce şi-ar fi dorit? Deci crezuse bine la început: îşi alegea o soţie cu aceeaşi atitudine cu care ar fi ales o iapă.Dacă era o glumă a lui,de data aceasta sărise calul.Merita să i se dea o lecţie.Ce-ar fi să-1 împuşte cu adevărat şi să termine toată povestea?
-Presupun că intenţia dumitale de a vorbi cu tatăl meu va duce la o cerere în căsătorie?
-Da,asta mi-e dorinţa.Înclină capul într-o parte,ca să se uite le el printre genele pe care le găsea întunecate,bogate şi irezistibile.Ridică uşor colţul buzei,într-o umbră de zâmbet ce-i adâncea gropiţele din 
obraji.Privirea,expresia,maniera...
Totul era perfect.Exersat.Vocea îi era cât se putea de profundă şi de seducătoare.
-Nu te-ar interesa să afli şi dorinţa mea?
-Să aflu dorinţa ta?
-Da,dorinţa mea.Rosti vorbele cu un suspin.
Nu petrecuse şapte sezoane mondene în societatea londoneză fără să fi învăţat un lucru,două,despre cum se tratează desfrânaţii,ticăloşii,sălbaticii şi câte o bestie ocazională.
-Şi...hmm...care e dorinţa ta? Vocea lui era precaută.
-Ei,domnul meu,dorinţa mea...
-Da?
-Dorinţa din adâncul sufletului meu...
-Da,da? Pandora îşi muşcă buza ca să-şi stăpânească râsul.Individul părea atât de plin de speranţe,ceva de speriat.
-De fapt,nu mi-aş dori nimic mai mult decât...
-Continuă!Pandora îi făcu pe plac şi i se adresă cu cel mai dulce ton:
-Aş prefera să fiu torturată de sălbatici în pustiul Americii decât să mă mărit cu dumneata.Tăcerea atârnă în aer un moment.Pandora se umfla în pene triumfătoare.Pe neaşteptate,râsul lui Trent răsună în noapte.
-Am avut dreptate.Vei fi o soţie încântătoare.
-Da,voi fi,îl repezi ea,simţind că pierdea victoria.Dar nu pentru dumneata.
-Îndrăznesc să spun că vom fi un cuplu extraordinar.
-Ce parte n-ai înţeles din cuvintele mele,domnul meu?
-Ei,haide,haide,Dora...
-Nu-mi spune Dora! Numai părinţii mei au dreptul să-mi spună Dora.
-Şi logodnicul tău,adaugă Trent tăios.
-Nu eşti logodnicul meu!
-Îţi dau voie să-mi spui Max; mi-ar plăcea să-mi spui aşa,murmură el.Dora şi Max,îmi place mult cum sună.
-Sună ca şi când ar fi o pereche de dulăi.Ea ridică bărbia sfidătoare şi-i aruncă o privire aspră.Şi acum,dacă eşti amabil,dă-mi pistolul; cred că discuţia noastră s-a încheiat.Încercă să-i smulgă pistolul din mână,dar el îl ţinea strâns.
-Haide,draga mea,un singur glonţ a fost tras,şi arma nu ţi-e de folos decât dacă o scapi din greşeală pe piciorul meu şi astfel să mă schilodeşti pe viaţă.
-Te asigur că nu ar fi din greşeală.
-În plus,discuţia noastră abia a început.Era clar că bruta se distra copios.
Şi,îndrăznesc să spun,te prefer neînarmată.
-Foarte bine,Ţine blestematul de pistol.Pandora îi întoarse spatele şi făcu câţiva paşi.
-Unde te duci?
-Acasă.Se îndreptă spre cimitir.Ei râse.
-În direcţia aceea nu sunt decât morţii.Ea încetini.Naiba să-1 ia!O zăpăcise complet.