Poruncile Iubirii

Chapter 31

Vocea lui era mai tăioasă din pricina frustrării.Lord Harold se încruntă,
nerăbdător.
-Ce mai e?
-Nu am reuşit să vă spun ceea ce voiam.
-Am crezut că ai venit să vorbim despre căsătoria Pandorei.
-Da,dar...
-Şi am vorbit.Şi acum am terminat de vorbit.La naiba cu el,era la fel de dificil că fiica-sa.
-Nu,domnule,eu nici măcar n-am început.Lord Harold se întoarse spre el încruntat.
-Nu am venit aici să discut despre căsătoria mea cu fiica dumneavoastră.Laurie
inspiră adânc.Am venit să discutăm despre căsătoria ei cu contele de Trent.
Lord Harlod îl privi un moment,apoi oftă din greu,îndreptându-se spre celălalt capăt al încăperii.
-Brandy?
-Da,mulţumesc.Laurie se lumină la faţă.Un pic de băutură avea să facă discuţia mult mai plăcută.Îl urmă pe Lord Harold spre un dulăpior şi-1 privi cum îl deschide şi scotoceşte înăuntru.
-Şi ce anume voiai să spui?
Uşa dulăpiorului îi ascundea capul şi îi făcea vocea să sune înfundat.
-Nu cred că Lord Trent e o alegere potrivită pentru Drăc...domnişoara Effington.
Laurie îşi făcu apoi curaj şi continuă: Şi cred că ar trebui să interziceţi căsătoria.
-Ce?! Lord Harold îşi scoase capul din dulap şi se uită ţintă la Laurie,cu sticla în mână.Fugi de-aici,de ce să fac aşa ceva?
-Păi...să vedeţi,domnule...Laurie îşi drese nervos glasul.E vorba despre jocul ăsta pe care îl joacă ei doi.
-Da? Şi ce-i cu jocul?
-Cred că amândoi sunt atât de hotărâţi să câştige,explică Laurie cu ochii la băutură,încât uită orice urmă de bun-simţ şi s-au pus amândoi în pericol cel puţin o dată.Lord Harold se încruntă,
-M-am temut că probele alea ale ei o să-l omoare până la urmă,
-Nu pe Trent,domnule,pe domnişoara Effington.Avea de gând să toarne brandy în pahare sau avea să ţină în mână blestemata de sticlă toată ziua?
-Hai,omule,deşartă-ţi sufletul odată.
-Da,domnule.Ar fi fost mult mai uşor de vorbit cu un pahar în mână.
-Trent a deghizat-o în băiat şi a dus-o într-un loc rău famat mai precis,la o
tavernă deocheată,unde au fost amândoi implicaţi într-o încăierare urâtă.
-Trent a fost lovit de câteva ori.Ochii lui Lord Harold sclipiră de îngrijorare.
-Şi fiica mea?
-O,ea a ieşit cu bine din încurcătură,dar am aflat că a trebuit să se protejeze
aruncând cu sticle în capetele bătăuşilor.Lord Harold rămase cu gura căscată.
-Doamne sfinte...
-Chiar aşa,domnule.Laurie nu-şi putu reţine un zâmbet îngâmfat.Pe trei i-a lovit cu sticla-n cap.I-a lăsat la pământ,inconştienţi.
-Pe trei? Tatăl Pandorei clătină din cap şocat.Şi i-a doborât la pământ,zici?
-Da,domnule.Poate venise momentul care impunea o băutură?
-Pe bunul Iov! Un zâmbet începu să i se întindă pe faţă,şi ochii îi sclipeau de mândrie.Copila e o adevărată Effington.Cea mai aprigă familie din toată Anglia.
Am trecut şi eu prin încercări de genul ăsta în tinereţe.N-aş fi crezut că avea să fie de datoria fiicei mele să continue tradiţia.Oh,e un Effington pursânge.Îi făcu cu ochiul lui Laurie.Dar moşteneşte multe de la mama ei.Umerii lui Laurie se pleoştiră.
-Deci nu aveţi de gând să opriţi jocul acesta? Să-i interziceţi să se mărite cu Trent?
-Ţi-ai pierdut minţile? Lord Harold se uită la el cu dispreţ.Trent a ieşit mai rău din încăierare.Dacă nu o poate proteja el,se poate proteja ea singură.
-Dar gândiţi-vă în ce scandal ar fi implicată dacă s-ar afla.
-Ştie cineva de povestea asta?
-Nu cred.
-Iar cei care ştiu n-o să înceapă să ducă vorba,nu-i aşa? în tonul lui Lord Harold se simţea o notă clară de ameninţare.Nu vrem să repetăm afacerea cu Drăcoaica din Grosvenor Square,nu-i aşa că nu vrem? Laurie încuviinţă din cap,fără
entuziasm.
-Nu,domnule.Lord Harold îl cântări din ochi.
-Să nu cumva să vrem,la naiba.Dar un pahar de Brandy vrei sau nu?
-Da,domnule.Cel mai bine era să accepte înfrângerea cu demnitate.Cel puţin,pe acel front.Lord Harold luă două pahare din dulăpior şi îi întinse unul lui Laurie.
-Dar sunt curios,domnule...Laurie întinse paharul,iar Lord Harold îl umplu cu amabilitate.Luă o înghiţitură...Bun Brandy.Se opri ca să-şi aleagă cuvintele.
-Dat fiind ce v-am spus,de ce sunteţi dispus să lăsaţi jocul să continue şi,mai ales,să se termine cu o căsătorie?
-În primul rând,pentru că,îţi dai şi dumneata seama,asta este ce-şi doreşte ea şi probabil nu aş putea s-o opresc.Îşi turnă brandy în pahar şi puse sticla la loc.În al doilea rând,din cercetările mele,Lord Trent este o partidă excelentă.Îl conduse pe Laurie la o canapea,şi se aşezară amândoi la câte un capăt.Familie bună,avere mare,titlu nepătat şi un comportament deosebit în război.E un om onorabil şi cu posibilităţi.Nici un tată nu şi-ar putea dori mai mult.Se uită în ochii lui Laurie.
Nu interpreta în mod greşit ce ţi-am zis despre fiica mea.Nu aş da-o pe Pandora unui om care nu o merită.Lord Trent e un om bun.Îşi ridică paharul şi luă o înghiţitură prelungă.Pe lângă asta,cred că incidentul pe care mi l-ai relatat a fost dacă nu provocat,cel puţin amplificat de fiica mea.Am dreptate?
Laurie aprobă din cap.
-Deci nu Trent e singurul răspunzător în toată povestea asta.Clătină paharul cu Brandy,absent,şi îl privi pe Laurie.Să-ţi pun o întrebare.Dacă nu o vrei pe
Pandora pentru tine...
-Vă asigur că n-o vreau,domnule,replică Laurie.Lord Harold ridică din
sprânceană.
-Foarte bine.Dacă nu o vrei,de ce eşti atât de pornit împotriva căsătoriei ei cu Lord Trent?
-E prietenul meu cel mai bun,răspunse el cu voce sumbră.
-Înţeleg.Lord Harold râse,dar se opri imediat.Îţi mai dau un motiv pentru care nu voi opri căsătoria.Privi prelung paharul cu brandy,apoi se uită la Laurie.Cred că
îi place de el.Poate chiar mai mult de-atât.
-De unde ştiţi? întrebă Laurie sec.Nu face deloc lucrurile mai simple pentru el.
-A acceptat târgul propus de el.Până acum nu a riscat niciodată să ajungă la căsătorie.Prostia aceea care s-a întâmplat cu dumneata a fost doar o nebunie a tinereţii,nimic mai mult.Părerea mea e că sentimentele pe care le are pentru Trent sunt chiar mai puternice decât îşi dă ea seama.Lord Harold ridică din umeri.Chiar şi Peters este de acord cu asta.
-Peters? Laurie se încruntă.Cine e Pe...? Cineva bătu brusc la uşă şi intră.
-Harry,vreau să vorbesc cu tine.Când tu şi Grace v-aţi întâlnit,cum ai...Drăcoaica se opri.O,îmi pare rău,Harry,am crezut că eşti singur.„Îi spune Harry?”
Cei doi bărbaţi puseră paharele pe măsuţele alăturate canapelei şi se ridicară.Ea zâmbi amabil şi se apropie de ei.Laurie trebuia să admită: era o frumuseţe.
Pandora îl recunoscu,şi ochii îi licăriră.Îi întinse mâna.
-Sunteţi prietenul lui Lord Trent,nu-i aşa?
Laurie îi sărută mâna,uitându-se în ochii ei.Femeia nici măcar acum nu-şi amintise de el,naiba s-o ia!
-Da,sunt.
-Iertaţi-mă.Îmi păreţi familiar,dar...Pandora clătină din cap şi îşi muşcă buza,dar
nu îşi dădea seama de unde să-l ia.
Un fel de mârâit înfundat veni din direcţia lui Lord Harold.Laurie lăsă jos mâna Pandorei.
-Pandora,spuse Lord Harold cu o notă de mirare în voce,nu se poate să nu-ţi aduci aminte de Lawrence,vicontele Bolton?
Preţ de o secundă,nu se întâmplă nimic.Apoi ochii Pandorei se măriră,şi ea trase
puternic aer în piept.
-Doamne sfinte,tu eşti neghiobul!Unde oare era omul acela?
Cynthia se aşeză pe treptele terasei.Un servitor îi spusese că s-ar putea să-l găsească pe Lord Trent afară,dar nu avusese noroc.Acum se gândea să se ducă în grădină sau poate la labirinturi,aşa înspăimântătoare cum erau,ca să îl caute.Dacă n-ar fi încurcat-o pachetul mare învelit în hârtie pe care îl purta în braţe,l-ar fi căutat.Dar pachetul devenise tot mai greu,cu fiecare pas,de când îl scosese din bagaje.Cynthia nu ezita să vorbească cu Lord Trent.Încrederea pe care i-o inspirase la ultima lor întrevedere crescuse.Era plăcut să ştie că putea influenţa evenimentele din jurul ei,în loc să se lase ea influenţată de ele.
Erau,probabil,o duzină de oaspeţi care ieşiseră din casă.Unii se plimbau şi câţiva stăteau pe scaunele de pe terasă,bucurându-se de aerul proaspăt al zilei de
primăvară,
-Domnişoară Weatherly.Privi peste umăr.Lord Trent venea spre ea din celălalt capăt al terasei.
-Bună ziua,o salută el şi-i zâmbi.Un lacheu mi-a spus că vreţi să-mi vorbiţi.
Privirea i se opri pe pachet.Pot să vă ajut cu pachetul?
-Vă rog,spuse ea uşurată şi i-1 înmână.El îl luă şi întrebă:
-Ce este înăuntru?
-Vă arăt imediat.Cynthia se uită înspre terasă şi parc,să se asigure că Pandora nu era acolo.Sunteţi amabil să veniţi cu mine în grădină?
-Cu plăcere,spuse el.Se îndreptară spre treptele înconjurate de flori,aranjate în aşa fel încât să fie vizibile de pe terasă şi din casă.Cynthia se opri.
-Nu,nu e bine.Grădina e prea la vedere.Făcu semn cu capul spre labirintul înalt de gard viu,care ocupa un careu spre dreapta grădinii.Nu aş vrea să fim văzuţi.
-Ce aveţi de gând,domnişoară Weatherly? întrebă el oarecum amuzat.
Ea îi aruncă o privire piezişă.
-Fac exact ce v-am promis că voi face.Vă dau o mână de ajutor.
-Da? întrebă el amuzat.Cum?
-Vă explic imediat ce ne îndepărtăm.Sunt prea mulţi oameni aici.
-Da,aşa se pare.
-O,încă nu e aşa rău,spuse ea veselă.