Poruncile Iubirii

Chapter 25

-Nu-mi vine să cred că am fost atât de fraieră.Pandora se rezemă de şezlongul din dormitor,ţinând o compresă rece pe frunte.I-am acordat două puncte.
-Din câte mi-ai spus,le-a meritat din plin,comentă Cynthia blând.
-Ha! Pandora se uită la ea de sub compresă.N-ar fi reuşit fără ajutorul meu.
Încă o dată,Pandora trecu în revistă evenimentele din noaptea trecută.Pe drumul spre casă,vorbiseră voioşi şi râseseră mult şi totul se terminase cu alte sărutări care încălcau regulile.Aventura de la tavernă,ca să nu pomenim despre plăcerea pe care o simţise în braţele lui,îi dăduse un sentiment de euforie încântătoare,ca după prea multe pahare de şampanie.În dimineaţa aceea însă,revenise cu picioarele pe pământ şi-şi dăduse seama că se apropiase cu încă un pas de titlul
de contesă de Trent.
-Nu înţeleg de ce insişti cu atâta încăpăţânare.Am spus-o înainte şi o voi mai spune: îţi doreşti ca Trent să câştige.Cynthia se aşeză pe un scaun şi se aplecă înainte.
-Nu-mi doresc.Pandora vorbi cu o voce mai aspră decât voise,iar Cynthia se strâmbă drept răspuns.Poate că Cynthia avea totuşi dreptate.O,nu în privinţa câştigării testului.Pandora nu se îndoia nici un moment că ar fi vrut să-l câştige
ea.Nu se cădea să începi căsătoria cu o înfrângere.„Căsătoria?”
Îşi dorea oare într-adevăr să se mărite cu el? Sigur că Max i se părea interesant şi că îi trezea cele mai plăcute sentimente chiar şi numai uitându-se la ea.Era deştept şi bun,şi,indiferent de ce anume declara în public,Max era,de departe, singurul om la care se gândise ca la un potenţial soţ.Refuză cu hotărâre să îşi aducă aminte ce simţise la atingerile lui.Dar nu avea să se mărite fără iubire.Îl iubea?
Nu,sigur că nu.Alungă gândul ăsta absurd din minte.O intriga,e adevărat.O amuza.Atât.Pe deasupra,chiar dacă l-ar fi iubit,însă nu îl iubea,dar,dacă l-ar fi iubit,era aproape sigură că el nu o iubea.Contele de Trent nu era genul de om care să se îndrăgostească.Iubirea nu juca un rol important în viaţa unui asemenea om.Pandora era un joc pe care voia să-l câştige,o răsplată pentru eforturile sale,
nimic mai mult.Îi dăduse cuvântul că avea să se mărite cu el dacă pierdea,dar cum s-o facă fără iubire? Gândul acesta o umplu de frică.N-avea de ales.Nu putea să-l lase să câştige.
-Pur şi simplu,nu te înţeleg,Pandora,zise Cynthia cu un oftat prelung.
-Ce anume nu înţelegi?
-Lort Trent este frumos şi bogat.Cu o educaţie impecabilă şi cu un titlu nepătat.
Pe lângă astea,orice bărbat care ar fi de acord sâ facă tot ce i-ai cerut tu lui este ori un sfânt...Pandora pufni cu dispreţ.
-Sfântul Max? Nu prea cred.Sfinţii frecventează localuri de genul celui la care am fost noi aseară numai dacă vor să găsească păcătoşi pe care să-i salveze.Max le frecventează ca să-şi asigure locul în iad,mai degrabă decât să salveze alte suflete.Cynthia îi aruncă o privire aspră.
-Cum spuneam,un asemenea om e ori un sfânt,ori un neghiob.Contele nu e un neghiob.Nu.De fapt,era mult mai deştept decât crezuse iniţial.Se întrebă dacă ea însăşi luase jocul lor atât de în serios cum ar fi trebuit.Era foarte probabil ca Max să câştige.
-Sau...Cynthia făcu o pauză dramatică.Sau e un om minunat,iar tu eşti o neghioabă dacă-l laşi să-ţi scape din mâini.
-Cred că stabiliserăm deja că sunt o neghioabă,o repezi Pandora.I-am dat două puncte dintr-odată.
-A câştigat două puncte dintr-odată.
-Fie cum o fi,se descurcă foarte bine şi mai are mult timp la dispoziţie.Cel
puţin,în săptămâna asta,voi fi la petrecerea dată de bunica şi nu-1 voi vedea.
Faptul că Max insistă să-i fiu martoră,iar eu nu voi putea participa,va încetini
întreaga operaţiune.
-Pandora,o admonesta Cynthia,asta nu-i deloc onest.
-Sigur că e.Max mi-a spus că totul e în ordine.Şi,oricum,plecarea mea la ţară nu a fost ideea mea.Bunica dă în fiecare an această petrecere în mijlocul sezonului, şi nu pot să-i cer să schimbe data.A fost întotdeauna inconvenabil,dar acum sunt mulţumită de planul ei.Voi avea puţin timp de gândire,fără să mă întreb mereu ce face el şi cum progresează cu testul.”Şi îmi dă posibilitatea să găsesc o cale de a-l învinge” Vii şi tu,nu-i aşa?
-Bineînţeles,dacă mai vrei să fiu şi eu acolo.Cynthia se ridică şi se uită spre
Pandora.Pentru că,buna mea prietenă,îţi dau dreptate într-o privinţă: Eşti o neghioabă.Pandora se ridică şi ea.
-Cum poţi să spui aşa ceva?
-Spun numai adevărul.Tu ai fost cea care m-a încurajat mereu să mă impun şi să-mi exprim părerile.Foarte bine.Cynthia inspiră adânc.Văd lucrurile cu claritate,oricât îmi eşti de dragă.Contele e o partidă de invidiat,iar tu vei fi
partenera lui ideală.
-Dacă e aşa perfect,de ce nu te măriţi tu cu el?
Pandora dispreţuia tonul propriilor sale cuvinte,dar ultimul lucru care-i lipsea acum era ca prietena sa cea mai bună să îi spună ceva ce i-ar fi convenit să
ignore.
-M-aş mărita cu el într-o clipă..,dacă aş avea vreo şansă.
-Perfect.Când...dacă...voi câştiga,te voi alege pe tine să-i fii soţie.
-Minunat! Te asigur că voi aprecia atât felul lui de-a fi,cât şi ce are de oferit.
Cynthia îşi luă pelerina şi mănuşile şi porni spre uşă.
-Atunci,cum rămâne cu iubirea? Pandora aruncă vorbele ca o săgeată în urma Cynthiei.Ştiu că-ţi doreşti iubire tot atât cât îmi doresc şi eu.Cynthia se roti dintr-odată pe călcâie.
-Sigur că îmi doresc.Dar Trent e un om bun la suflet,şi orice femeie sănătoasă la cap l-ar iubi din tot sufletul.
-Şi eu nu sunt sănătoasă la cap?
-Nu,nu când vorbim despre Trent,o repezi Cynthia.
Mai mult,presupun că,în timp,Lord Trent va iubi,la rândul său,o asemenea
femeie.
-Ei,în ceea ce mă priveşte,nu îmi risc viitorul pe o presupunere atât de şubredă.
Cynthia clătină din cap.
-Eşti cea mai inteligentă femeie pe care o ştiu.Îţi admir tăria,curajul şi voinţa de
a face aşa cum îţi dictează sufletul.Numai că trebuie să ştii că nu te-am auzit
niciodată spunând o asemenea...prostie.
-Prostie?
-Da,prostie,repetă Cynthia,îndreptându-şi umerii.Mi-ai spus de o mie de ori că
viaţa nu merită trăită fără o doză de risc.Greşeai cumva?
-Nu,dar...
-Atunci cum de poţi să stai acolo şi să baţi câmpii cum că nu vrei să-ţi rişti
viitorul? Poate din cauza atitudinii sigure a Cynthiei sau poate din cauza adevărului ascuns în vorbele sale,Pandora nu-şi mai găsi cuvintele.
-Da,e aşa cum îţi spuneam.Nu poţi.
Cynthia salută scurt şi ieşi.Pandora se lăsă pe şezlong privind în gol; nu-i venea să creadă că Cynthia îi vorbea în felul acesta.Nu-i mai vorbise niciodată aşa.
Întodeauna ea,Pandora,fusese cea care dădea tonul,care spunea ce gândea şi care,da,nu se temea să rişte.Ce se întâmplase cu acea Pandora?
În ciuda protestelor ei,poate se îndrăgostise totuşi de Max.Şi ăsta nu era cel mai groaznic lucru care i se întâmplase vreodată.Ce avea de făcut?
Îi veni dintr-odată o idee.Cynthia nu putea să fi vorbit serios când spusese că s-ar mărita cu Max? Fusese doar o vorbă aruncată la mânie...probabil.Şi totuşi...
Pandora suspină şi se trânti înapoi pe şezlong,punându-şi compresa din nou pe frunte.Cynthia devenise exact aşa cum îşi dorise Pandora.O şcolise bine.Acum ce mai putea să facă cu ea? Sau,şi mai bine,ce putea să facă cu Max? Avea să-l împiedice să câştige şi să-i fure inima?
Şi cât mai putea ignora gândul sâcâitor că în ambele cazuri era deja prea târziu?
-Încă o dată,Max,îmi cer mii de scuze,spuse Laurie.Max turnă în paharele de cristal câte o porţie sănătoasă din cel mai bun brandy al lui.
La naiba! Lucrurile nu merseseră precum plănuise.Crezuse că Drăcoaica avea să se înfurie pe Max şi să strice învoiala.În loc de asta,Max părea bătut destul de serios şi se mai apropiase cu doi paşi de căsătorie.
-Nu l-aş fi trimis pe Jacobs să vă conducă dacă mi-aş fi închipuit că e în stare de o asemenea eroare.Închise sticla şi se întoarse spre prietenul său,întinzându-i un pahar,oferta obişnuită de pace.