Poruncile Iubirii

Chapter 40

-Cea de la început,cea de la mijloc şi cea de la sfârşit ar fi ce-aş vrea să evit,murmură Cynthia.Pandora râse.Cynthia ştia bine că orice călăreţ putea omite orice parte a traseului care îi punea probleme.
Cea dintâi echipă primi semnalul de pornire şi înainta cu un val de strigăte şi râsete.Startul fusese împărţit pe etape,şi fiecare echipă pornea numai după ce echipa dinainte termina traseul unei probe.Pandora şi Cynthia se uitau la fiecare grup de călăreţi,comentând despre ţinuta unuia sau cum aborda altul un anume obstacol,şi,în mai puţin de treizeci de minute,le veni rândul.Pandora o mai
încuraja o dată pe Cynthia,apoi porniră.Primul curs de obstacole era cel mai uşor,şi nici măcar Cynthia nu avu probleme cu săriturile.Dar traseul devenea din ce în ce mai dificil.Dimineaţa trecu într-un vârtej de copite de cai alergând pe câmpuri,sărind peste ziduri şi garduri şi peste obstacole plasate intenţionat.Nişte adevăraţi urmaşi ai lui Pegasus.Nu se întâmplase nici un accident până la
jumătatea cursei.Lumea se distra,şi chiar şi Cynthia începuse să se simtă bine.
Din când în când,Pandora îl zărea pe Max în echipa din urmă.Călărea la fel de bine cum le făcea pe toate,bineînţeles,şi ar fi fost de mirare să nu fie aşa.
Blestematul! Era probabil un erou renăscut.Dar nu trebuia să facă pe deşteptul.
Mai avea jumătate de drum până la victorie.Cum avea să mai răstălmăcească vorbele că să revendice un nou punct? Şi cum putea ea să-l oprească?
Ca întotdeauna,competiţia între echipe era bazată pe amiciţie,dar aprigă,cu toate că nu erau decât premii simbolice,flori şi panglici şi două lire de echipă,care,după cum cerea tradiţia,trebuiau donate băieţilor de la grajduri.Întrecerea se încheia cu un picnic de proporţii pe malul lacului.Se apropiară de ultimul traseu,şi Cynthia opri calul.
-Anul trecut m-am oprit aici,deşi aş fi vrut să merg mai departe.Se uită spre aranjamentul complicat de obstacole atât naturale,cât şi amplasate de mâna omului.Ăsta e mult prea complicat pentru abilitatea mea de a călări.
Pandora ştia că nu trebuie să încurajeze pe cineva care nu se simte în stare să continue.Într-o competiţie de genul acesta,succesul depindea în egală măsură de încrederea între cal şi călă reţ şi de priceperea fiecăruia.
-Nu eşti singură.Mai bine de jumătate dintre doamne şi o parte a bărbaţilor renunţaseră la această probă şi se uitau la cei care continuau.Chiar dacă nu ai mers mai departe decât dăţile trecute,mi s-a părut că eşti mult mai relaxată anul acesta.Încă puţin timp petrecut cu famila mea,şi vom face din tine o călăreață excelentă.Cynthia râse.
Nu e destul timp pe lume pentru asta.Hai să facem un târg,Pandora.
Pandora ridică din sprânceană.
-Nu cred că am nevoie de încă unul.
-Eu voi cânta la pian şi tu mă vei aplauda.Iar tu vei călări şi eu te voi aplauda şi încuraja până vei câştiga.Pandora râse.
-De acord.Cynthia trecu în rândul celor care priveau cursa,iar Pandora se alătură jucătorilor.Când ajunseră la ultimele probe,chiar şi Pandorei i se păru mai dificil traseul din acel an.Îşi ieşise din mână pentru că la oraş putea să călărească
liniştită numai prin parc.Totuşi,nu se îndoia că avea să termine întrecerea şi să treacă de obstacolele şi de curbele periculoase,aşa că îşi recâştigă încrederea.
Aşteptă,cu restul echipei,să termine şi cei rămaşi,simţind o satisfacţie pe care nu o mai simţise de când pornise jocul cu Max,şi le acceptă complimentele cu
graţie.După ultimul obstacol,se vedea lacul.Corturile ofereau o bine-venită
umbră,şi mesele erau încărcate cu mâncare.Pandora fu,ca întotdeauna,surprinsă
de cât de foame îi era.Cei care terminaseră cursa îşi lăsară caii în grija argaţilor şi se repeziră la mese de parcă n-ar mai fi văzut mâncare în viaţa lor.Pandora de abia aştepta să li se alăture.Auzi un ţipăt şi se întoarse în şa.Oamenii încerau să-şi ţină în frâu caii când un iepure ţâşni de sub o tufă.Pandora îşi dădu seama ce-l întărâtase.Se iscă un haos confuz de animale speriate şi călăreţi agitaţi şi dintr-odată nu mai reuşi să distingă figurile.Un cal se cabra,iar altul o luă la fugă peste câmp ca o săgeată cenuşie.Inima i se opri în loc.Cynthia!Pandora se forţă să-şi elibereze calul din înghesuiala de călă-reţi şi cai,dar nu reuşi să scape.Îi era blocată orice mişcare,nu se putea nici măcar întoarce.
-Priviţi! O s-o prindă! strigă un domn din stânga ei.Pandora privi în direcţia Cynthiei şi o văzu cum se ţinea disperată şi palidă pe cal.Doi călăreţi se apropiau de ea ca vântul,unul după altul.Max? Şi Bolton? Amândoi aveau cai mai buni decât al Cynthiei,dar pe al ei îl mâna frica,la o viteză incredibilă,direct către un zid.Pandora îşi ţinu răsuflarea de teamă şi strânse pumnii.În ultima clipă,calul ocoli obstacolul,şi Pandorei nu-i veni să creadă că Cynthia se ţinu bine în şa. Max era doar la un pas în urma ei,iar Bolton la câţiva paşi mai în spate.Totul dură numai câteva secunde,dar Pandora le simţi curgând lent,încetinite,ca într-un
vis.Max se întinse să apuce hăţurile calului,dar le scăpă.
-Haide,Max,îl încuraja Pandora în şoaptă şi se aplecă înainte în şa.
Se simţea atât de nefolositoare...Max mai încercă o dată,dar tot nu putu prinde hăţurile.Lord Bolton se apropia vertiginos din urmă.Doamne,un pas greşit,şi toţi trei puteau cădea încurcaţi în hamuri.Pandora îşi ţinu răsuflarea.În următoarea clipă,Max reuşi să apuce hăţurile şi opri calul Cynthiei.
Un murmur de admiraţie se ridică din mulţimea de privitori.Pandora oftă
uşurată.Max sări de pe cal ca s-o ajute pe Cynthia să descalece.Chiar şi de la
distanţă,Cynthia arăta foarte palidă,mai mult moartă decât vie.Max o apucă de talie şi îi înmâna hăţurile lui Bolton.Porniră spre corturi.După câţiva paşi,Max o luă pe Cynthia în braţe.
-O,Doamne,murmură mătuşa Abigail,care îşi strunise calul în dreapta ei.Contele e chiar foarte priceput cu vitele,spuse ea şi sublinie ultimul cuvânt.
Fără îndoială,nu avusese încotro.Cynthia fusese pe punctul de a leşina.
-Într-adevăr,răspunse mătuşa Georgina,care călărea la stânga ei.A fost chiar impresionant modul în care a reuşit să...captureze vitele,zise ea şi insistă pe ultima parte.Sigur că numai din acest motiv o luase în braţe.
-Pandora,tu auzi ce spunem?
-Bineînţeles,murmură ea şi se uită de la una la alta.Nu se mănau,dar aveau acelaşi zâmbet încrezut.Pandora se încruntă.Ce spuneaţi?
-O,doar cât de eroic e contele,replică Georgina.
-Da,aprobă Abigail.Aproape legendar.Îmi aduce aminte de...de Hercule,parcă.
-Şi mie,întări Georgina zâmbind.Mai ales cum reuşeşte să prindă vitele.
-Să prindă vitele? întrebă Pandora pe un ton răspicat.
Se uită la mătuşile ei,care zâmbeau la unison,şi înţelese ce voiau să spună.
-Nu,în nici un caz.Categoric nu.Scutură din cap cu fermitate.E mult prea vag ca să poată fi considerat un punct câştigat.
-Aiurea! Sigur că este un punct câştigat,spuse Georgina şi râse.
-Fără îndoială,întări Abigail.Sunt sigură că ducesa va fi de acord.
-Şi văduva cea bogată,adăugă Georgina.
-Ei,uite că eu nu sunt de acord.
-Cu toate astea,spuse Georgina fluturând din mână,acesta este punctul numărul şapte.
-Oare eu sunt singura care refuză să-i ofere viitorul meu pe tavă lui Trent?
Pandora le privi cu asprime.El are simpatia tuturor femeilor din familie?
Cele două mătuşi schimbară o privire.
-Da,a tuturor.În afară de mama ta.
-Ea a rămas imparţială,cred.Pandora pufni,neîncrezătoare-imaginea unei cupe greceşti îi apăru în faţa ochilor.
-Imparţială? Nu prea cred.
-Ba da,zise Georgina şi încuviinţă din cap.Nu a pariat nici măcar un penny.
Abigail aprobă.
-Ceea ce înseamnă că e imparţială,după părerea mea.