Flăcările iubirii

Cap 1. Am o surpriză pentru tine!

Pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi bat la ușă de trei ori și aștept să mi se răspundă. Peste câteva secunde aud un "intră" și asta și fac. Dau de o privire furioasă dar în acelaș timp tristă.

- Haide mamă știi foarte bine că nu poți să mă ți în casă mereu! Până la urma tot am să ies pe ușa aia că vrei sau că nu! O pun pe mama la punct și în sfâșit aceasta este de acord cu mine.

- Ai dreptate! Dar dacă...

- Mamă trebuie să mă duc și eu la facultate, am deja nouăsprezece ani! Nu pot să mai învăț acasă! Și plus că nu am ieșit niciodată din casa asta. Nu am văzut împrejurimile deloc. Si nici în curte nu mă lași să ies.

- Bine bine, ai câștigat! O să te înscriu la o facultate foarte bună. Dar promite-mi că o să ai grijă de tine și nu ai să te bagi în probleme.

- Promit mamă! Dar înainte să merg să mă pregatesc, as putea să te întreb ceva? O întreb sperând că v-a zice da.

- Sigur, întreabă-mă! Spune cu un zambet strâmb pe buze și îmi face semn cu mâna să mă așez pe pat. Mă apropii de ea și mă așez.

- De ce până acum m-ai ținut în casă și nu m-ai lăsat să ies niciodată? Raspunde-mi sincer, te rog!

- Când te-ai născut, ai avut părul alb și m-am temut să nu fi avut vreo boală. Doctorul a făcut cateva investigații și din fericire erai perfect sănătoasă. Cu cât crește-ai părul îți era mai lung și la fel de alb. Apoi, m-am temut ca ai fi vrut să ieși pe afara să te joci cu ceilalți copii și asta și s-a întâmplat dar nu te-am lăsat să ieși pentru că îmi era frică că ai putea să își bată joc de tine pentru felul în care areți. Pentru părul tău alb. Și știi foarte bine ca eu te iubesc și nu vreau să pățești nimic rău!

- Mamă mie nu îmi pasă de ce zic ceilalți. Mie îmi pasă despre cum arăt eu și atât! Dar totuși apreciez că mi-ai spus. O strâng tare în brațe. Dar stai, astazi ma duc la facultate sau doar de maine încep studiile? O întreb nedumerită.

- De azi scumpa mea! Fericită ies din camera mamei mele și intru în a mea.

Îmi fac repede bagajele și îmi aleg hainele cu care voi merge. Pâna atunci mama pregătește mașina și îmi face ceva de mâncare. Cobor în bucatărie cu bagajele în mâna iar cand mă vede mama vine repede lângă mine să mă ajute.

- Mă descurc mamă! O liniștesc după care ma așez la masă și îmi mânânc porția de clătite gata făcute.

- Scumpo, am o surpriza pentru tine. Ma informează mama iar eu ridic repede privirea spre ea. Urmărește-ma! Ieșim amândoua afara și nu îmi vină cred ce văd în fața ochilor. Un Koenigsegg Agera R stă în fața casei.

Mașinile astea mă pasionează de când eram mică. Ma jucam foarte multe jocuri video iar de atunci iubesc mașinile. Știu totul despre ele dar nu am avut ocazia până acum să conduc una.

- Mama nu se poate! Spun uimită. Nici nu știu cum să conduc.

- Ba sigur că știi! Adică vrei să zici că în toți anii ăștia nu ai învățat nimic din jocurile alea și din cărțile pe care ți le-am dat? Hai că nu te cred.

- Știu să conduc doar că nu credeam că ai să îmi faci un asemenea cadou.

- După cat timp ai stat în casă meriți să fi și tu liberă. Cu acestea spuse vine spre mine și mă îmbrațișează. Dar de data asta eu conduc pentru ca tu nu ști unde este facultatea. Rostește zambind iar eu chicotesc.

- Mamă eu te aștept în mașină pentru că nu mai am răbdare. Zic în urma ei în timp ce mă bag în mașină.

Să înceapă distracția!