Răsuflu greu pitindu-mă mai tare sub frunze. Nu mă așteptam ca bărbatul ăsta să fie așa de puternic. Dar defapt nu el este ci "prietenul lui Lorenzo". El doar suflă în flautul ăla și dacă aș reuși să îi iau intrumentul de joacă l-aș rezolva imediat.
- Degeaba te ascunzi iubito! Te voi găsii, îl aud stringând. Își duce flautul la gura începând să își ghideze prietenul.
Mișc crengile de deasupra capului meu dupa care o iau la fugă ascunzându-mă undeva în spatele lui.
Lasă-mă să îl devorez!
Mă întorc și privesc în spatele meu speriată. Cine a vorbit?
Lasă-mă să îl devorez!
Poftim?
Corpul îmi este învăluit de o durere ușoară care dispare în câteva secunde făcând să îmi iasă pe gură întunericul ce stătea ascuns în interiorul meu așteptând să aducă adversarului suferință și durere.
Îmi pun mâna la gură privind cu ochii mari ce mi-a ieșit din gură dar pentru puțin timp căci dispare că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Ajutor! Ajutor vă rog cineva! Aud zbieratul puternic al bărbatului ce mă vâna. Plutea! Plutea în aer corpul lui mișcându-se în toate părțile. Te rog ajută-mă...se uită la mine având lacrimi în ochi. Zbieră din toți plămânii căzând în genunchi pe pământ dând afara o cantitate uriașa de sânge apoi picând inert fără suflare. Din corpului lui iese întunericul care mi-a ieșit din gură.
Eu am făcut asta?
- Ce putere! Exclamă fără nici o expresie pe față un alt bărbat care a apărut în fața mea. Se oprește aranjându-și mânușile de piele mai bine pe mâini.
De ce vocea lui mi se pare cunoscută?
- Cine ești? Mă trezesc întrebând.
- Așa repede mai uitat? Credeam că fața mea îți va rămâne întipărită pe creier până când vei muri.
- Cine ești? Întreb a doua oară dar mai răstit. Oftează dându-și ochii peste cap și făcând un pas în față.
- Sunt bărbatul care ți-a omorât mama! Răspunde nonșalant. Cea adevărată, adaugă după câteva clipe.
Mă încrunt privindu-l în continuare cum își șterge pelerina neagră de praf și făcând cu totul altceva decât să mă privescă.
- Eviți să mă privești, de ce? Spun începând să mă apropii lent de el.
- Nu vreau să văd ochii ăia negri însetați de sânge. Oricum o să am timp să îți privesc ochii când o să te omor ca pe un șarpe și am să îți fur puterile acelea care nu le meriți,răspunde printre dinti și aruncă către mine un cuțit care mă nimerește direct în burtă. Îmi așez mâinile pe mâner scoțându-l cu greutate din stomacul meu.
Îmi ia ore să mă vindec complet deci asta înseamnă că trebuie să lupt cu tăietura asta dureroasă doar că voi pierde mult sânge și nu e de bine.
Fară să îl bag în seamă pe cel din fața mea îmi pun mâinile pe burtă și încerc să opresc sângerarea chiar daca sunt conștientă că nu pot. Într-o fracțiune de secundă alte două cuțite îmi intră în picior și în umăr făcându-mă să urlu de durere.
- Noapte bună și vise frumoase! Aud înainte să cad pe jos leșinată.
-- • ♦️ • ♦️ • --
- Crezi că e bine?
- Nu știu, poarte ar trebuii să o schimb iar, hainele de pe ea sunt ude.
- Mă întreb oare ce s-a întâmplat.
CITEȘTI
Flăcările iubirii
Romance" - Sigur vom fi împreună? - Sigur micuțo dar acum trebuie să uiți cine ești cu adevărat. Îi sărută obrajii micuți apoi se făcu nevăzut în întunericul pădurii. Mama ei venii lângă ea prinzând-o de umeri. - Să nu uiți că te iubesc! Te voi...
