Flăcările iubirii

Cap 46. Auzi tu mi-ai citit cumva gândurile în timp ce dormeam?

   Delfinul din cristal albastru închis arăta foarte bine și nu puteam comenta
Este exact de mi-am dorit.

   - Auzi, tu mi-ai citit cumva gândurile în timp ce dormeam?

- Mm poate, dar nu asta contează. Nu puteam să nu îți iau cadou deci bucură-te de el! Cu greu am găsit așa ceva și pe deasupra este și ireal de scump. Oricum lasă asta, mai este ceva.
Îmi întindeun plic crem pe care scria frumos numele meu. Îl deschid citind ce este înăuntru:

      " Cadoul adevărat îl vrei primi la ora două dimineața "

- Chiar știi cum să mă faci nerăbdătoare. Noroc că mai este doar o oră până atunci, zâmbesc șmecherește.

  - Acum este rândul meu să îți dau cadoul din partea mea.

   Așa am fost trasă până într-o cameră goală și întunecoasă ajungând să fac dragoste cu Alexander.

                    -- • ♦️ • ♦️ • --

  - Mă bucur să vă cunosc și sper să vă distrați în continuare la petrecerea mea, mă închin în fața lui după care fac și ei la fel. Pur Sângele Aaron și soția lui în timp ce un bărbat tot Pur Sânge apare în fața mea.

- Eu sunt Xander și mă bucur să vă cunosc. Așteptam de mult timp acest lucru și șoția mea la fel doar că nu a putut veni. A rămas acasă având grijă de copilul nostru dar mi-a transmis să vă spun că vrea să vă cunoască față în față.

- Sigur oricând dorește. Mâine mă gândeam să ies după ce mă mut la noua facultate. Dacă este liberă ne putem întâlni în parcul central la ora patru. Spun bine dispusă. Acesta zâmbește mulțumit și pleacă văzându-și de treabă.

      După cum văd merge mai bine decâr credeam. Vampirii s-au dovedit a fii foarte politicoși chiar dacă sunt niște ființe supranaturale care beau sângele oamenilor. Sunt doar niște ființe neînțelese.

- Cum merge? Două mâini se așează pe umeri mei făcându-mă să tresar. Alexander își pune bărbia pe umărul meu privind undeva în dreapta.

- Bine...am cunoscut mulți vampiri de treabă și sinceri, rostesc în timp ce îl sărut pe obraz. Apropo i-ai dat cumva bere lui Ervin? Zâmbetul îi dispare brusc de pe față făcând loc unei priviri înspăimântate.

  - Uite este timpul pentru cadoul adevărat iar Yue ne așteaptă să nu o facem să aștepte, schimbă rebede subiectul.

- Dar petrecerea?

- O să aibă tata grijă de asta.

- Ce ciudat este să te aud spunând cuvântul tata.

Afară era Yue îmbrăcată într-o pereche de blugi negri rupți, o cămașăîn carouri roșie legată deasupra buricului și o jachetă neagră peste. Îi stătea chiar foarte bine, dar mă întreb de ce s-a îmbrăcat așa.

- Haide urcă în mașină și nu pune întrebări. Alexander urcă la volan în timp ce Yue se pune în spate.

  Pornește motorul demarând în trombă. Străzile erau goale doar noi eram nebunii care goneam pe stradă cu viteză.

- Uite îmbracă asta! Prietena mea dragă îmi întinde o grămăjoară de haine împăturile. Era doar o pereche de pantaloni negrii din piele, un tricou alb simplu. Oh, și schimbă pantofii ăia drăguți cu ăștia. Îmi întinde o pereche botine negre cu șireturi.

- Dar de ce trebuie să mă îmbrac așa, îi pruvesc confuzi?

- Pentru că mă iubești și pentru că e secret? Spune iubitul meu. Mă strâmb la el îmbrăcând hainele primite și sper doar să nu fie furate.

- Sper că nu le-ați furat!

- Oh stai calmă vânzătoarea nu era atenta. Râde Yue amuzată de subiect. Aș fi și eu doar port niște haine furate făcându-mă să mă simt inconfortabilă în ele. Nebunii!