Flăcările iubirii

Cap 32. De ce nu te înscrii la Academia Roșie?

- Lăsând la o parte toate astea, am auzit că te-ai angajat la o cafenea. Schimbă subiectul.
Prindu-l în continuare neutră îi răspund:

- Da, muncesc din greu.

- De ce nu te înscrii la Academia Roșie? Te-ar ajuta foarte mult. Rostește serios și puțin gânditor.

- Să mă ajute cu ce? Îl întreb încruntându-mă.

- Cu banii!

- De unde ști despre asta? Șoptesc în cât să mă auda.

- Știu totul despre tine, absolut tot, mărturisește el. Dau să mă apropii de el dar un claxon îmi atrage atenția. Mă întorc în spate și îl văd pe tata privindu-ne.

- Bine atunci, accept! Ne vedem mâine, spun intrând în mașină.

Tata porni mașină pornind spre casă.

Intrăm în vila enormă iar în fața noastră aștepta o femeie tânără.

- Bine ați revenit domnule Johnson. Mă bucur să vă văd domnișoară! Ne întâmpină femeia.

- Scumpo, camera ta este la parter. Mergi drept în față și dai de ea imediat. Mă îndrumă și merg exact unde a spus el dând de o ușă de lemn. Intru fără tragere de inimă privind în jur. Un pat mare și confortabil iar lângă el o noptieră mică neagră. Pe peretele din fața patului era agățat un televizor mare; sub el un birou potrivit pentru mine cu jn laptop pe el iar în dreapta o ușa albă care cred că esta baia.
Mulțumită de camera mea. Mă îndrept spre dulapul uriaș pe care l-am remarcat de abea acum deși nu îmi explic cum nu l-am observat. Scot din el o cămașă de noapte și intru în baie pregătind apa. Între timp mă dezbrac și întru în cadă relaxându-mi toți mușchii.

                 -- • ♦️ • ♦️ • --

Vântul rece îmi izbi din plin corpul și fața dar asta nu mă oprește din mers. Liniștea se așeză peste tot făcând pară totul ca dintr-un basm. Totul era atât de liniștit și frumos și așa avea să rămână pentru totdeauna.
Toate gândurile dispar când ajung în fața casei imense. Pun mână pe clanță și deschid ușa iar atunci un val de voci se auzi:

- Bine ați venit P....

Deschid ochii transpirată și respirend greoi. A fost un vis ciudat. Îmi pun mâna pe frunte simțind fierbințeala pielei. Oftez încercând să mă calmez după care mă ridic din pat și merg spre dulap alegându-mi câteva hainde groase. Mă îmbrac cât de repede pot apoi ies din cameră. Fac stânga și urc scăriile când o mână mă oprește.

- Mă căutai? Mă întorc dând de zâmbetul tatăluo meu.

- Da, răspund. Vreau să spun că vroiam să mă duc la cuafor. Dar, de ce ești așa fericit? Întreb privindu-i ochii căprui spre roșu.

- O să aflii mai încolo drăguță mică. Până atunci du-te la cuafor. Îmi face cu ochiul.

- Dar mi-am lăsat mașina în parcarea cafenelei!

- Atunci te va duce un angajat de al meu. Christopher! Rostește tata ca și cum ar vorbi cu mine și imediat un bărbat își face prezența. Arăta la fel de impunător ca tatăl meu și la fel de sexy iar faptul că purtau amândoi costum le ieșeau în evidență mușchii lucrați la sală.

- Da domnule?

- O duci te rog pe fiica mea la cuafor? Întrebă tata scoțându-și telefonul la auzul soneriei.

- Sigur !

Intrăm într-o mașină diferită de cea a tatălui meu și pornește mergând pe un drum mai ferit la cuvântul meu.
Ca să schimb atmosfera trag aer în piept și întreb:

- Ce știi despre despre Academia Roșie?

Bărbatul se blocă și mă privi direct în ochi.
O strălucire roșiatică îi străbătu ambii ochi.

- ...