Flăcările iubirii

Cap 12. Ai putea să mă lași odată în pace și să îți vezi de treaba ta?

Dau să ies din sală dar sunt luată pe sus de către Alexander. Palma lui face contact cu fundul meu făcându-mă pe mine să scot un geamăt de durere și să îl înjur de toți sfinții. De obicei nu înjur, dar de data asta m-a enervat.

Nervoasă încep să îl lovesc cu pumnii în spate și să dau din picioare dar mai primesc o palmă.
Deschide ușa sălii și coboară scările până la parter oferiind o priveliște perfectă bărbaților care treceau pe lânga noi aproape salivând la vederea fundului meu sau unelor femei care chicoteau când ne vedeau.

Fără să se aștepte îi mai dau un pumn în spate și îi spun:

    - În caz că nu știai, am și eu picioare. Așa că lasă-mă jos astfel o să...

  - O să ce? Mă întrerupe el. O să mă lovești în spate? De mine poți să dai cât vrei, de abea îți simt pumnii ăia mici și drăgălași ai tăi. Replică lui mă face să oftez nervoasă și să mă las păgubașă.

Cei drept, chiar este bine lucrat, chiar mai bine de cât Jack. De fiecare dată când îl lovesc în spate mă doar pe mine nu pe el. Dar este atât de încrezut și arogant, asta îmi amintește de Jennyfer. Amândoi se aseamănă. Doar că Jennyfer este rea și afurită iar Alexander pervers și arogant. Crede că poate avea orice fată la picioarele lui. Dar s-o creadă el. Cu mine nu-i merge.
Eu am un iubit pe care îl iubesc din tot sufletul meu și nu o să îl las niciodată pentru un arogant încrezut.

Dintr-o dată simt că mă lasă pe un scaun și inspir ușurată că am scăpat de privirile insistente ale bărbaților înfocați.
Mă uit înprejur și observ că suntem într-o cameră puțin mai întunecoasă decât celelalte două. În fundul camerei trei mese sunt puse una lânga alta. Pe partea din spate a meselor sunt o grămadă de sticle cu diferite sucuri sau apă iar pe partea din față sunt patru fructiere pline cu fructe și platouri cu pizza și alte mâncaruri complicate probabil comandate de la mai multe fast food-uri.

   - Vrei suc? Îmi ațintesc privirea spre el și observ că se servește cu o felie de pizza.

  - Nu. Răspunsul meu nu întârzie să apară iar fix atunci se întoarce spre mine. Se apropie încet și îngenunchează în fața mea cu felia de pizza în mână.

  - Nu ți-e foame?

- Nu. Răspund din nou scurt și sec. Ba normal că îmi este foame dar nu credea că voi recunoaște asta.
Fără să mă aștept își pune capul pe burta mea făcându-mă să tresar.

- Ba da îți este foame. Îți aud stomacul cum cere de mâncare. Rânjetul superior îi apare din nou pe față, eu dându-mi ochii peste cap. Se apropie repede de mine și îmi întinde felia de pizza dar eu îmi întorc repede capul.

  - Am zis că nu îmi este foame. Ma răstesc la el și îmi pun mâinile în sân. Ai putea să mă lași odată în pace și să îți vezi de treaba ta?

    - Nup. Raspunsul lui mă enerveza și mai tare. Chiar nu înțeleg.

- Și de ce mă rog?

  - Pentru că tu acum colaborezi cu mine. Va trebuii sa stai aproape tot timpul cu mine. Îmi explică având un zâmbet pe fața. Acum mânâncă și taci! Îmi pune felia de pizza în mână și mi-o împinge spre gură.

Decid să mânânc fară sâ mai pun nici o întrebare dar încă cu nervii extinși la maxim.

*** 
  Scuze barosanilor că n-am mai postat dar am fost într-o excursie si nu am avut deloc timp sa scriu capitol.
Sper ca a iesit bine capitolul!!

Pwp💝