- Și ce faceți de obicei pe aici? Întreb curioasă.
- Nu prea multe. Depinde de starea de spirit dar de cele mai multe ori este un loc de relaxare. Venim aici după ore, recunoaște aceasta bând din cidrul de mere comandat acum câteva minute.
- Roseline, trebuie să livrăm cutiile! Ne întrerupe Marco. Șeful a zis că ne întâlnim peste o jumătate de oră la locul nostru! Cei doi își aruncă priviri cu subînțeles care mă fac curioasă.
- Și ce sunt în cutiile acelea? Le atrag atenția.
- Nimic important, spune rapid Marco. Doar niște chestii banale, piese pentru diferite mașini, dă din umeri agitat privind în altă parte. Rânjesc aplecându-mă peste masă.
- Cumva faceți trafic de droguri? Încep să râd ca nebuna privind ceasul de deasupra barului. M-am drogat și eu cândva dar a fost o prostie, recunosc indiferentă. Oricum să aveți succes la livrare, le fac cu ochiul zâmbind inocent. Mă ridic de la masă ieșind din bar îndreptându-mă spre casa tatei unde se află și Ervin.
Mă asigur că nu mă vede nimeni apoi folosesc viteza de vampir să ajung mai repede. Nici măcar nu mai îmi trebuie mașină.
Intru în casă și mă descalț la intrare. Îmi razâm geanta de un perete apoi pornesc spre camera lui Ervin.
- Alexander! Ești aici? Strig urcând scările spre etaj. Liniștea învăluia casa dar fusese spartă de sunete de pași. Din întunericul holului Alexander își face prezența zâmbind.
- Ce face iubita mea, brațele sale îmi înconjoară talia strângându-mă în brațe. Îmi pun sprijin capul de umărul lui adulmecând parfumul lui.
- Unde e Ervin? Întreb rupând îmbrățișarea. Ochii mei au facut contact cu ai lui.
- E în camera lui, citește! Zâmbește suspicios.
Îl ocolesc mergând pe holul întunecat până dau de camera lui. Intru rapid fiind uimită de ce văd. Ervin era legat de un scaun iar în fața lui era o masă din lemn cu o pungă de sânge pe el. Iarăși au furat de la spital?
- Ce se întâmplă aici, întreb grăbindu-mă spre Ervin să îl dezleg.
- Alex mă ajuta să îmi stăpânesc foamea, ridică din umeri indiferent. Se ridică masându-și încheieturile unde a fost legată sfoara.
- Eee foame! Mă răstesc spre el. Vrei să îți arăt eu stăpânire? Uite aici stăpânire! Iau punga cu sânge găurind-o cât mai tare. Arunc punga pe jos lângă sângele vărsat pe covor. Ochii mei devin roșii la fel ca ai lui Ervin. Se apropie rapid dar îl împing în perete.
- Calmează-te! Ochii lui mă ațintesc nervoși. Mârâie împingându-mă dar îl prind de haine și îl trântesc din nou de peretele din spatele lui. Închide ochii, trage aer în piept și gândește-te la ceva frumos, îl sfatuiesc auzind cum ușa camerei se deschide intrând Alexander.
Pe neașteptate Ervin mă prinde de gât dar mă lasă revenind la normal. Privirea lui era pe jos la sângele ce păta covorul alb. Ochii i-au revenit la normal la fel și temperatura pielii.
- Ai văzut? Așa se rezolvă, zâmbesc fericită ieșind din cameră și mergând în bucătărie. Îmi iau un măr din fructieră începând să mânânc.
- Unde ai stat atât de mult? Apare Alexander lângă mine. S-au terminat de mult orele, se încruntă uitându-se la ceasul de pe mână.
- Mda, am fost cu niște prieteni.
- Hmm, prieteni?
- Da, am stat într-un bar micuț și am povestit.
Acesta mă privi suspicios dar până la urmă renunță și intră în camera lui. Ok, am zis ceva greșit? Pun mărul neterminat pe masă mergând după el. Bat la ușă dar nu răspunde nimeni așa că intru. Camera întunecoasă era goală, Alexander nu era nicăieri. Pe jos era o carte groasă deschisă pe la jumătate.
- Scumpo, ce cauți aici?
CITEȘTI
Flăcările iubirii
Romance" - Sigur vom fi împreună? - Sigur micuțo dar acum trebuie să uiți cine ești cu adevărat. Îi sărută obrajii micuți apoi se făcu nevăzut în întunericul pădurii. Mama ei venii lângă ea prinzând-o de umeri. - Să nu uiți că te iubesc! Te voi...
