Tata se așează lângă noi la masă jucându-se absent cu inelul de pe degetul inelar.
- Mama ta, începe el să spună, a vrut ca după ce afli ce ești cu adevărat să aperi academia dar să ai și o viața normală. A vrut să mergi la o facultate pe care ți-o dorești, să îți faci prieteni, se te distrezi cu ei ziua iar noaptea să aperi academia de cine știe ce puteri întunecate și handicapați care nu au altceva de făcut cu viața lor decât să ne omoare pe noi ca să aiba academia sub controlul lor dar să trecem înapoi la subiect, Midori a fost o persoană minunată, explică tata privind trist inelul.
- Deci a vrut să îmi fac prieteni, să mă distrez cu ei ca un copil normal și să urmez facultatea pe care o vreau eu, recapitulez interesată de subiect. Știi tată mie chiar îmi place să mă lupt cu "răul" și să trimit oamenii în Iad dar cred că pot să fac și ce a vrut mama mea. Zambesc încurajator. Dar pot să încep peste câteva zile vreau să mai petrec timp cu Ervin.
Râsul colorat al tatălui meu umple cameră întunecoasă făcându-ne și pe noi să zâmbim.
- Sigur scumpo, oricând.
- Perfect atunci, ma ridic în picioare frecându-mi mâinile. Haide Ervin, e timpul să te învăț să vânezi și să îți ți foamea în frâu. Îl prind de mână pe băiatul confuz și fugim în pădure cu ajutorul vitezei specifice vampirilor. Înaintăm în liniște până când un foșnet se aude undeva în stânga noastră. O căprioară încerca să își introducă botul într-un tufiș mic încercând să găsească ceva de mâncare.
Este prada perfectă chiar dacă nu vreau să îi fac rău.
- Acum să îți explic ce trebuie să faci! Te apropii lent și în liniște de pradă până când ajungi la doar câțiva metri. Te asiguri că nu te aude oar apoi ataci. Sar pe ea băgând colții în gâtul subțire. Uite, e pentru tine și foamea ta, îi întind caprioara moartă. Acesta începe să se hrănească din ea cu o poftă mare.
Ne-am oprit în fața unei stânci privind pământul. Ascultam atent fiecare sunet din jur când o voce subțire se aude din spatele stâncii.
- Mă ajuți și pe mine? Ști că nu pot să pun singurs cortul, Alex?
- Fă-o și singură melcule ai treisprezece ani, descurcă-te!
- Ești un măgar! Strigă ea furioasă.
- Nu mă face să plec naibii înapoi acasă și să te las singură pentru că crede-mă sunt în stare. Tu ți-ai dorit asta așa că pune dracului cortul ăla până nu se întunecă! Spune acesta furios încercând să facă un amărât de foc.
Îi fac semn lui Ervin să mă urmeze pornind spre ei.
- Îmi pare rău dacă vă întrerup dar prietenul meu vrea ceva de la voi. Le întrerup cearta privind băiatul care acum s-a oprit din ce făcea.
- Au! Scâncește fata cu mâinile pe genunchiul drept julit. Sângele începu să îi curgă pe sub degete iar în același timp ochii mei se făceau din ce in ce mai roșii. Încă nu am învățat să mă controlez fiind un pericol pentru ceilalți.
- Ervin poți să începi.
Mă întorc cu spatele pornind spre academie și încercând să îmi revin. Îmi era prea foame ca să mai gândesc cum trebuie.
CITEȘTI
Flăcările iubirii
Romance" - Sigur vom fi împreună? - Sigur micuțo dar acum trebuie să uiți cine ești cu adevărat. Îi sărută obrajii micuți apoi se făcu nevăzut în întunericul pădurii. Mama ei venii lângă ea prinzând-o de umeri. - Să nu uiți că te iubesc! Te voi...
