Flăcările iubirii

Cap 13. Tu vrei să ne batem?

( Ascultați piesa vă rog, este super tare o ador. Am pus piesa special pentru Dark_Heart_4)

După încă câteva minute care au trecut rapid eu cu Alexander am urcat în sala de dans. Acolo ne aștepta Anderson cu soția lui Magdalena.

- Alexander, vreau să cânți noua piesă pe care ai lansat-o ca demonstrație. Kris trebuie să știe calitațile celui cu care va lucra. Privirea lui Alexander cade pe mine iar un ranjet îi apare din nou pe față. Se apropie de un calculator si tastează repede ceva după care ia un microfon. Piesa începe cu un ritm perfect în timp ce Alexander se pregătește. ( Piesa la media)

Vocea lui groasă răsună în toată sala si nu mă pot abține să nu mă holbez ca proasta la el. Dansează foarte bine iar vocea lui este superbă mai ales că este puțin răgușit și aduce un aer mai sexy. Este perfect.
Stai eu tâmpesc? Cum pot spune așa ceva. Este un, un arogant, încrezut, si enervant. Nici măcar nu merită atenția mea. Pun pariu că face la fel la toate fetele pe care le vede. Afemeiatul.

Îmi încrucișez mâinile și îmi mut privirea de pe el dar fix atunci se oprește piesa. La naiba. Magdalena aplaudă zâmbitoare doar eu stau indiferentă și privesc în gol.

- Cum ți s-a părut Kris? Mă întreabă Anderson iar eu ridic din umeri.

- Um, acceptabil. Zâmbetul ironic pe care il adresez lui Alexander îl face pe impresar să râdă zgomotos.

- Alexander cred că fata asta o să îți pună capac. Cuvintele lui Anderson îl fac pe Alexander să pufnească și să îi arate semnul păcii.

- Bine bine gata. E destul pentru astăzi, Kris să fii aici săptămâna viitoare tot la aceași ora. Mă informează el iar eu dau din cap afirmativ. Îi salut pe Magdalena și Anderson și ies afara din sală dar sunt prinsă de mână și trasă înapoi. Sunt lipită de un piept tare cu o mână în jurul taliei mele.

- Unde crezi că mergi? Alexander se lipește mai tare de mine și simt cum mi se înmoaie picioarele. Îi simt prietenul întărit pe picioarele mele și imediat mă înroșesc dar ascund asta cu o privire ironică.

- La iubitul meu ce mă așteaptă. I-o tau eu și mă desprind din bratele lui. Ies cu viteza liminii din sală și cobor scările până la ultimul etaj. Ies din clădire și urc în mașină. Fără să mai aștept nimic o i-au din loc cu destinația campus.

În doar câteva minute ajung în parcarea campusului. Parchez pe un loc liber și cobor blocând mașina. Puțin mai în față Jennyfer stă pe bordură butonând telefonul de zor. Înaintez rapid iar când sunt în fața ei îmi trag vocea ca să îi captez atenția.

- Ce vrei?

- Vreau să vorbim! Îmi pun mâinile în sân și o privesc serioasă. Aceasta își mută privirea pe mine și ridică o sprânceană. Știu că tu mai bătut în baia aia de la petrecerea lui Adrien.

- O meritai. Spune sec.

- Ce mă? Eu o meritam? Bine atunci! Izbucnesc eu nervoasă. Ce zici, noi două, parte în parte, în pădure? Doar noi doua. Peste -mă uit la ceas și un zâmbet îmi apare pe față - douăzeci de minute. Turuiesc eu repede.

- Tu vrei să ne batem? Întreabă nedumerită.

- Da. Raspund tare si clar.

- Foarte bine. Ne întâlnim la lacul unde ai stat tu cu trădătorul ălă de Jack. Cu astea spuse pleacă lovindu-mă intenționat în umăr. O umăreasc cu coada ochiului până ea dispare.

Acum pot să îmi i-au și eu revanșa. M-am săturat să tot fiu batjocorită de scroafa aia. M-am săturat să tot fiu privită cu alți ochi din cauza părului meu. M-am săturat să tot fiu călcată în picioare de toți. M-am săturat de tot.
Facultatea asta ma schimbat foarte tare dar m-a schimbat în bine.