Cap 45. Alexander mi-a dat o doză cu bere

172 7 0
                                    

   I-au rochia agățată de ușa băii îmbrăcând-o rapid. Mai aveam doar câteva minute la dispoziție să fiu gata iar cu rapiditatea pe care o aveam cred că reușeam.
     Scot pantofii de aceeași culoare cu rochia și îi încalț în timp ce mă priveam în oglindă. Arătam destul de bine și nu puteam nega. Psrul alb îmi era desprins pe spate și nu voiam să îl fac altcumva, arăta bine așa cum este. Machiaj nu aveam doar puțină mascara și un ruj de culoare crem. Eram gata să plec chiar dacă nu știam unde, aveam încrede în Alexander.

                  -- • ♦️ • ♦️ • --

- La mulțu ani iubito! În sfârșit ai împlinit douăzeci și patru de ani. Alexander mă sărută tandru pe buze în timp ce mâinile lui își fac loc pe talia mea.

- Mulțumesc pentru petrecere, sincer am și uitat că azi e ziua mea.

- Oh haide cum să uiți de ziua ta? Este foarte special ziua de naștere a unui Pur Sânge însă nu te condamn, ai avut multe pe cap. Replică el privind prin sală la ceilalți invitați. Privind și eu prin sală observ că toți erau cu zâmbetul pe buze mai ales Ervin care se plimba pe lângă masa cu mâncare și băuturi privind visător.
  Îi șoptesc lui Alexander că vin înapoi nu înainte să îl pup pe obraz. Parcurg zâmbitoare drumul pâna la copilul curios care mai avea puțin și se urca pe masă încercând să ajungă la bolul cu pastile. Masa era foarte mare.

- Te distrezi? Iau din bol o pastilă și i-o pun în paharul cu apă.

- Dap! Răspunde accentuând litera p. Pot să îmi torn și un pic de vin, își ridică privirea de cățeluș în timp ce degetul ui arăta spre sticla neagră cu vinul roșu înăntru.

- Ești încă un copil.

- Ba nu! Doar tu mă vezi așa, Alexander mi-a dat o doză cu bere ieri când ne jucam fifa pe PlayStation, recunoaște încercând să își abțină zâmbetul. Îmi dau ochii peste cap nu tocmai vizibil aprobând din cap. Trebuie să port o discuție serioasă cu Alexander mai târziu.

- Bine dar doar puțin!

  Merg înapoi lângă Alexander care încă privea pierdut prin sală.

  - Pot să te întreb ceva? Îi distrag atenția.

- Sigur ce e?

- Dacă noi doi suntem frați atunci de ce suntem împreună?

- Pentru că te iubesc foarte mult și pentru că frații se căsătoaresc între ei. Când ne naștem purtăm o iubire foarte mare fața de fratele sau sora noastră de aceea părinții au grijă să ne țină mereu aproape de cel iubit însă nu toți pot avea frați, unii sunt singuri la părinți. Știu, poate ai impresia că trăim ca niște animale dar asta nu ține de noi, explică gesticulând.

- Asta explică de te iubesc eu așa de mult!

-  Și eu te iubesc enorm! Când erai adormită să spun așa jici măcar nu voiai să mănâncu alături de mine, se strâmbă el.

  - Hei ce să fac dacă erai arogant și pervers?

- Oh, te anunț draga mea iubită că încă sunt destul de pervers, ai să vezi asta mai târziu, zice rânjind.

  Fac ochii cât cepele gândindu-mă că poate nu a fost o idee prea bună să mă pun cu el. Încep să fac pași mici în spate dar mă ciocnesc de un corp firav.

- La mulți ani! Draga mea prietenă Yue sare pe mine îmbrățisându-mă. Brațels ei îmi înconjurau gâtul strâns încât aproape plămânii mei rămâneau fără aer.

- Dar știi că nu trebuia.

  - De ce toată lumea este așa de modestă așa dintr-o dată? Hai lasă vrăjeala știu că ți-ai dorit asta. Arată cu degeul obiectul din mâna mea.

Flăcările iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum