Cap 25. Răzbunarea e arma prostului!

245 12 1
                                    

  Fiecare se uită la mine așteptând o reacție dar nu am nici una. Sunt perfect calmă și habar nu am de unde vine calmul ăsta.

- Cum te simți? Mă întreabă unul dintre ei dar nu îmi dau seama care m-a întrebat pentru că alcoolul de mai devreme începe să își facă afectul și drogul în curând.

- Bine..cred. Dau să plec dar mă întorc cu o față jenată. Pot să mai iau cateva din astea? Fac semn spre pliculețele de pe pat.

- Sigur, fata de langă mine se apleacă și ia cateva droguri. Mi le întinde iar eu le iau cu plăcere. Dacă mai ai nevoie ne găsești tot aici.

Dau afirmativ din cap ieșind pe ușă. Cobor înapoi la petrecere în timp ce îmi îndes pliculețele în botinele negre apoi o caut cu privirea pe Faith. O observ imediat pe o canapea mai retrasa cu un băiat lângă ea. Rânjesc pentru mine îndreptându-mă spre barul aproape gol.
Mă fac confortabila pe scaun privin mulțimea înfierbântată cum dansează când o mână se așează pe umărul meu.

- Cum te simți?

- Destul de bine, mărturisesc eu. James îmi zâmbește ușor privind și el mulțimea. Cum ați format gașca asta? Mă trezesc întrebând.

- O poveste lungă. Ridică din umeri.

- Am timp!

- Am învățat toți la același liceu. Eram chiar și în aceeași clasă dar pe atunci nu mie nu îmi păsa de nimeni și nimic. Într-o pauză Andreas a fost bătut de un grup de băieți iar Noah a sărit în ajutorului lui. Directoarea aflase imediat de bătaia lor așa ca i-a chemat în biroul ei dar nu era singură.

- Stai să ghicesc, era Faith?

- Da. Atunci ei s-au împrietenit iar de atunci erau nedespărțiți. După ore în drum spre casă am văzut-o pe Faith nervoasă din cauza mașinii ei care rămăsese fără benzină așa că am dus-o eu acasa iar de aici știi tu. rostește el zâmbind probabil amintindu-și de clipele de atunci.

- Mă bucur pentru voi, mărturisesc având o expresie tristă.

Povestea lui mi-a adus aminte de momentele când mă rugam de mama să mă lase afară dar în schimb primeam replici acide. Copilăria mea a fost un dezastru dar nu am venit aici ca să mă plâng.

- Hai să dansăm! Mă ridic de pe scaun prinzandu-l de mână îndreptându-mă spre ringul. Îmi fac loc printre oameni începând să dansez pe ritmul muzicii frenetice. James începe și el să danseze împreună cu mine.

                 -- • ♦️ • ♦️ • --

Deschid cu greu ochii încercând să îmi dau seamă dar în schimb mă aleg cu o durere groaznică de cap. Dau pilota jos de pe mine și încerc să mă ridic dar amețeala pune stăpânire pe mine.

- Faith te omor! Strig tare furioasă pe fata care mi-a băgat băutura pe gât.

Mă ridic sprijinindu-mă de noptiera de lângă pat. Merg încet spre balcon curioasă să văd dacă este momentul potrivit să atac, și chiar este. Doarme dus pe scaun cu trei sticle de alcool lângă el. Mă grăbesc repede spre dulap scoțând pistolul. Trag cu viteza luminii dar încă cu durerea de cap o pereche de blugi cu mine și o bluza cu mânecă lungă și deschid ușa în fața mea afișâbdu-se...

- Ce crezi că faci? Privește pistolul din mâna mea încruntat.
 
Îmi dau ochii peste cap. Acum este momentul să mă descarc și să spun adevărul încătușat în mine.

- Mă duc să omor nenorocitul care mi-a omorât mama.

- Nu o să întreb de unde ai pistolul pentru că sunt sigură că nu ai să-mi răspunzi dar vreau să știu de ce faci asta? De ce te răzbuni? Izbucnește el. Parcă eu trebuia să fiu aceia nervoasa nu el.

- Pentru că așa vreau!

- Răzbunarea e arma prostului. Nu am să te las să faci asta, îmi smulge pistolul din mână îndesându-l în buzunar și trecând hanoracul peste. Îmi face semn să mă pun în pat iar eu îl ascult.

În momentul ăsta îl urăsc. Bărbat prost și sexy.

Flăcările iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum