Flăcările iubirii

Cap 28. Eu să port hainele alea hidoase, știi măcar cu cine vorbești?

- Îmi pare rău! Șoptește ținându-mă încă în brațe. Te-am judecat greșit. Am crezut că ai plecat și ne-ai lăsat pe toți. Rostește strângându-mă mai tare în brațe. Stau câteva minute să îmi revin după care mă desprind din îmbrățișare.

- Nu e nimic. A trecut, acum hai să ne îngrijorăm de prezent, îi zâmbesc încurajator și mă așez pe scaun începând să îmi încălzesc vocea. Deodată un miros dulce umple încăperea.

- Ce miroase așa bine? Întreb confuză. Privesc în jur da mirosul vine din partea unde e Alexander.

- Eu nu simt nimic.

Mă încrunt confuză simțind în continuare mirosul. De ce doar eu pot simți. Îmi iau cu greu gândul de la asta și continui să îmi încălzesc vocea.

                    -- • ♦️ • ♦️ • --

Ies afară din clădire iar un vânt groaznic mă lovește. Se pare că în seara asta va fi frig. Vine toamna, iar eu nu am unde să stau. Trebuie să mă angajez undeva. Oftez resemnată și merg spre mașină. Intru rapid in ea deschizând valiza din dreapta mea. Îmi culeg repede pijamalele din bagaj după care încep să mă schimb de haine. Noroc că am geamuri fumurii la mașină și nu mă poate vedea nimeni plus că este destul de târziu.
După ce termin mă pun cât mai confortabil și închid ochii nu înainte să mă închid în mașină.

  Dimineața mă trezesc tremurând destul de tare. Cred că e foarte frig afară. Gândindu-mă la asta scot din valiză un hanorac gros și o pereche de blugi. Ma îmbrac cât de repede pot iar la final mă uit la oră. Este zece și cinci minute. Îmi acopăr fața cu palmele și mă gândesc ce aș putea să fac. Din moment ce nu am bani, pot să mă angajez undeva.
 
Bine dispusă ies din mașină dar imediat mă ciocnesc de cineva.

- Tu nu mai vezi? Zbieră fata. Ochii ei negri mă fixau privindu-mă urât. Părul îi era împletit frumos iar fața ei era la fel de frumos machiată. Singurul lucru care mă uimi era îmbrăcămintea, rochia neagră mulată era până deasupra genunchilor și nu avea nici mâneci.

- Nu îți este frig? Dacă vrei îți dau o...

- Eu să port hainele alea hidoase? Tu ști măcar cu cine vorbesti?

- Emm, nu. Cum te cheamă?

- Jessica Parker, iubita lui Alexander Guevera, informația mă ia prin surprindere scăpând un sunet de uimire. Se pare că s-au schimbat câte ceva de când am plecat.

- Hei, pot să vin și eu? Vreau doar să îl salut pe Alexander, o opresc privind în jos.

- De parcă mi-ar păsă. Se zmucește din strânsoarea mea și pleacă.

Un zâmbet mic îmi scapă luandu-mă după ea până ajungem într-o sală plină cu oameni tineri s-au în vârstă îmbrăcați ... unde suntem defapt? Privesc prin jur uitându-mă după Alexander și îl găsesc într-un colț întunecat cu iubita lui. Poate că am făcut o greșeală că am venit. Mă apropii de ușă și dau să ies dar o voce prea bine cunoscută mă oprește:

- ...