Flăcările iubirii

Cap 6. Măi măi măi, ce bunăciuni avem noi aici!

Intru în mașină și pornesc în viteză. În cateva minute ajung și bat la ușă de trei ori. Mama deschide ușa fericită și mă îmbrațișează. Îi răspund la îmbrățisare dupa care mă poftește înauntru.

- Ești bine scumpa mea? Mă întreabă cand vede că îmi dispare zâmbetul de pe buze.

- N-am nimic. O asigur. Dar..ce se întâmplă în ultima vreme la spital? Ești foarte ocupată în ultimul timp.

- Mda, foarte mulți oameni ajung la spital răniți sau chiar morți. Am urmărit știrile azi dimineața și am auzit că în sud-vestul Spaniei un criminal dă târcoale orașului Sevilla. Dar acum se îndreaptă spre noi. Atunci mama face o față crispată și înțeleg că este speriată. Îi prind mâinile între ale mele într-un semn de afecțiune și îi zâmbesc.

- Uită de asta mamă, nu de asta am venit aici. Aș vrea să aud părerea ta. Îi spun repede motivul pentru care am venit iar ea se așează mai confortabil și îmi face semn să spun tot.

- Dacă un băiat te place iar tu pe el...ce crezi că ar fi mai bine să faci?

- Poi, eu aș spune adevărul. Îi spun în față tot ce simt pentru el apoi...vom vedea. Îmi spune simplu și îmi zâmbește pervers. Îi zâmbesc și eu înapoi după care o prind de mână și o trag spre bucătărie.

- Mai bine hai să mai petrecem și noi puțin timp împreună pentru nu peste mult timp voi pleca înapoi la facultate.

- Cum? Întreabă tristă. Dar mai ai foarte mult timp. Rostește aceasta cu o voce scăzută.

- Da dar...am foarte mult de învățat mamă și stii că nu pot să...

- Ai dreptate. Mă întrerupe ea. Îmi feresc privirea și mă înjur pentru că trebuie să o mint.
După ce am terminat orele i-am spus lui Adrien că o să fiu la petrecerea lui. Dacă îi spuneam mamei că în seara asta o să merg la o petrecere cu siguranță m-ar fi certat și nu aș mai fi mers la nicio facultate.

- Mamă putem să ne întâlnim și mâine. Tu ai zi liberă iar eu termin prima săptămână de facultate deci o să avem timp. Exclam bucuroasă iar fața acesteia se luminează. Acum, ce zici de o portie mare de clătite? Întreb cu un zambet larg pe buze.

- Dacă asta vrei tu! Mama scoate repede toate ingredientele iar când ajunge la făină ia un pumn mic din el și arunca spre mine. Toată fața mea se face albă arătând acum ca o fantomă. Tușesc puțin în timp ce mama râdea de mine. Iau și eu putină făină și când nu se așteaptă o torn peste ea.

                   -- • ♦️ • ♦️ • --

După ce am spălat toată făina de pe mine îmi iau o rochie neagră cu dantela albă la tivul rochiei. În picioare îmi iau o pereche de tocuri albe și la sfârșit îmi fac un machiaj simplu. Îi trimit repede un mesaj lui Yue spunându-i sa ne întâlnim în parcare.
În aproximativ două minute ajung în parcare și o văd pe Yue răzâmată de mașina mea.

- Pregătită? Întreb entuziasmată iar aceasta tresare.

- Hai odată să mergem. Deja suntem în întârziere. Ne urcăm amândouă în mașină și după indicațiile ei ajungem mai rapid de cat ne așteptam.
Adrien ne întâmpină zâmbitor cu o fată care este mai mult dezbrăcată decât îmbracată în spatele lui. Fața fetei ajunge la lumină și chiar nu îmi vine să cred ce ghinion am. Este Jennyfer.

- Bine ați venit fetelor! Ne salută Adrien. Îmi întorc privirea spre Jennyfer iar aceasta îmi aruncă o privire plină cu săgeți.

- Bună Adrien. Îl salut eu. Îl îmbrătișez după care îi las un pupic pe obraz și plec lăsând-o pe Jennyfer fierbând în suc propriu. Yue se uită nedumerită la mine și îi zâmbesc cu subînțeles.
Mai înaintăm puțin iar pe un fotoliu mai îndepărtat stătea Jack alături de doi băieți și o fată. Mă apropii de ei iar atunci Jack își îndreaptă privirea spre mine și un zâmbet larg îi apare pe fața. Se ridică rapid de pe fotoliu și mă îmbrățișează strâns. Îmi lasă un pupic pe obraz apoi se îndreaptă spre Yue făcând la fel ce mi-a făcut mie dar fără pupic.

- Kristen, ei sunt prietenii mei. Spune el iar cei trei fac cu mâna în semn de salut. El este Kevin, este în anul doi și este cel mai bun prieten al meu după Adrien. Băiatul care vă privește pervers este Lucian, tot anul doi și nu-i stă capul decât la perversități și vă sfătuiesc să aveți grija. Iar fata care își retușează machiajul este Natalia. Pare inocentă dar credemă că nu este absolut deloc. Mă avertidează iar mie îmi scapă un zâmbet. Dintr-o dată Lucian și Kevin se ridică de pe canapea și ne înconjoară.

- Măi măi măi, ce bunăciuni avem noi aici! Exclamă zâmbitor Lucian iar eu mă abțin să nu pufnesc în râs.

- Îmi pare rău Lucian, dar ea este a mea. Face semn spre mine și îi zâmbește victorios. Când își dă seama ce a zis expresia feței sale se transformă în una îngrijorată. Scuze Kris, nu asta am vrut să zic...

- E în regulă. Îl liniștesc. Jack mă prinde de mână și mă trage pe ringul de dans. Își pune mâinile pe talia mea și simt cum obrajii îmi iau foc. Îmi las privirea în jos să nu vadă că m-am înroșit dar acesta îmi ridica bărbia cu două degete.

- Nu trebuie să te ascunzi. Îmi adresează un zâmbet inocent și ne continuăm dansul.

                -- • ♦️ • ♦️ • --

Ai trecut două ore în care am dansat, am vorbit și am băut doar un cocktail pentru că eu nu prea o am cu alcoolul. Ne-am integrat rapid în gașca de prieteni al lui Jack iar acum ne jucăm toți adevăr și provocare. Acum este rândul lui Lucian să aleagă.

- Provocare! Alege el iar Nataliei îi apare un zâmbet malefic pe față.

- Te provoc să stai cinci minute cu Yue singuri într-o cameră!

- CE?! Eu cu el într-o cameră, niciodată! Se gândeste doar cum sa bage o fată în pat iar tu vrei să mă duc cu el într-o cameră, singuri? Prietena mea gesticulează nervoasă și panicată în acelaș timp dar Lucian nu mai stă pe gânduri, o prinde de braț și o trage după el aceasta zvârcolindu-se.

- Nu este așa de rău dacă ajungi să îl cunoști. Doar că uneori hormonii gândesc în locul lui. Spune Kevin indiferent.
Cele cinci minute trec repede și îi văd pe Lucian și Yue coborând. Prietena mea se așează bosumflată lângă mine.

- S-a întâmplat ceva? Întreb confuză. Îmi dau o suviță de păr după ureche și mă uit la cei doi.

- Normal că s-a întâmplat ceva! Izbucnește Yue. Am ajuns în cameră și nici nu a închis bine ușa că s-a și urcat peste mine! A dat să mă sarute dar din fericire am apucat să îi trag o palma. Dar nu s-a terminat aici, urlă ea. M-a lipit de perete și m-a imobilizat. M-a sărutat și și-a băgat limba aia în gura mea pricepi? ÎN GURA MEA! Nimeni nu își bagă limba în gura mea decat viitorul iubit!

- Adică eu! Spune Lucian rânjind.

- Ai vrea tu Luciane!

-  Mai vedem noi! Rostește acesta, se ridică și se face nevăzut printre oameni. Îmi îndrept atenția spre ceilalți și observ că sunt la fel de plictisiți la fel ca mine.

- Băi, nu știu de voi dar eu mă duc să găsesc o pradă. Ne anunță și pleacă și ea. Mă ridic de pe jos și îl trag pe Jack după mine. Ajungem într-un loc mai retras și îl privesc direct în ochi.

- Trebuie să îți spun ceva.

- Am tot timpul din lume! Îmi zâmbește încurajator.

- Eu...ăm...ști că ămm...tu...-mă bâlbâi panicată și nu știu cum să îi spun. Acesta mă trage în brațele lui și îmi mângâie părul.

- Mai bine?

- Da mulțumesc, aveam nevoie. Rostesc adresându-i un zâmbet micuț. Bun, să o i-au de la început. Eu...te plac Jack! M-am îndrăgostit de tine! Mărturisesc ușurată și aștept ca în orice moment să râdă de mine și să plece dar nu o face. Se uită uimit și drăgăstos la mine.

- Kris, te iubesc! Aud dintr-o dată iar în ochii lui apare o sclipire pe care nu am mai văzut-o până acum. Sunt cam direct dar nu mai pot rezista multă vreme fară să te întreb. Kristen Johnson vrei sa fii iubita mea? Întrebarea lui ma șochează de-a dreptul. Dar de ce sa nu accept din moment ce eu îl iubesc iar el pe mine?

- Știi deja răspunsul! Da! Sar pe el la propriu și îl îmbrățișez fericită. Jack îmi prinde capul în mâinile sale mari și mă sărută lent și pasional. Niciodată nu m-am simțit mai fericită decât acum. Sunt fericită lângă el.

Te iubesc Jack!