Flăcările iubirii

Cap 40. Ea doar și-a bătut joc de voi

   - Surpriză! La mulți ani! Strigă Izabell și ceilalți ridicând mâinile sus. Toți vin să mă îmbrațișeze în timp ce eu stai surprinsă în mijlocul camerei.

- Ce e asta? Întreb trezită ca prin minune.

- Surpriza de ziua ta nu e logic, exclamă ea fericită. Fuge în cealaltă parte a camerei aplecându-se după pat. Scoate de acolo un cadou mai mare decât capul meu și mi-l întinde.

  - Ziua mea e mâine! Replic rece privindu-i pe toți cum zâmbetul le părasește fața.

De ce au făcut asta? Nu le-am cerut plus că este o mare pierdere de timp. Nu vreau petrecere de ziua mea nu vreau cadori de ziua mea nu vreau absolut nimic de ziua mea. Nu mi se pare nimic important. E o zi ca oricare alta

  - Ai zis că e azi prostule! Se răstește Izabell la unul dintre băieți.

- Nu da vina pe mine așa mi-a spus Yue! Încremensc la auzul numeleui prietenei mele. De unde o știu ei pe Yue și când s-au întâlnit.

- De unde o știți pe Yue? E prietena mea cea mai bună, replic serioasă.

- Defapt ea a venit la noi și ne-a spus că azi e zi... - fără să mă controlez încep să râd zgomotos făcându-i să se uite confuzi la mine. Yue doar și-a bătut joc de ei iar ea a știu că nu azi e ziua mea. Doamne aștia pot fi așa creduli!

- Ea doar și-a bătut joc de voi! Zic încercând să revin la expresia mea indiferentă și rece dar chicotind puțin.

- Oricum nu mai este mult până la ziua ta așa că uite. Îmi întinde din nou cadoul gigantic așa că îl iau așezându-mă pe pat. Desfac încet și cu grijă cadoul după care pun cutia lângă mine. Cu greu scot un televizor care era....wow.

   - Mulțumesc dar de data asta am să refuz. Este prea mult plus că nu prea mă uit la televizor, replic serioasă dând din umeri.

Ies din cameră lăsându-i singuri și mă îndrept spre acoperiș. Acolo știu că pot fi singură.
   Pe drum mă ciocnesc a doua oară de când sunt aici de aceiași persoană.

- Se pare că ne întâlnim din nou frumoaso,rânjește el. Îmi dau ochii peste cap deloc subtil mergând mai departe dar încheietura îmi este prinsă de o mână caldă.

- Ți-am găsit cartea pe jos, scoate din spatele lui o carte roșie ca sângele și cu scris auriu Colții Iadului și Iubirea Eternă

- Mulțumesc! Îi iau cartea din mână și dau din nou să plec dar mâna lui iarăși mă oprește.

- Pot să vin cu tine?

- Faci ce vrei! De data asta plec fără să mai fiu oprită însă îi aud pașii în spatele meu.
  Deschid ușa acoperișului și pășesc la lumina și căldura soarelui. Mă așez și mă razâm de de bările de quartz începând să citesc de unde am rămas.

- De ce ești așa indiferentă?

- Pentru că de aia! Acum lasă-mă să citesc, șoptesc deja cuprinsă de conținutul cărții.

  Toată ziua am ținut-o așa. Eu încercam să fiu atentă iar el îmi punea tot felul de întrebări stupide.
  Oricum ziua a trecut foarte rapid. Acum sunt din nou în bibliotecă în secțiunea înterzisă căutând cartea dar o găsesc imediat. Silențios mă așez la masa din mijlocul încăperii și deschid cartea când un sunet ciudat se aude iar apoi o lumină orbitoare mă învăluie.