Toate privirile din cafenea erau pe Mike inclusiv ale băieților din cealaltă parte a cafenelei. Doamna în vârstă nu mai era semn că plecase de mult.
Cum de am ajuns într-o asemenea situație? Întâi Alexander, tata și Ervin au dispărut iar acum dintr-o dată apare un site ciudat!Oare ce se v-a mai întâmpla?
- Cu siguranță este doar o făcătură! Rostește pe un ton arogant unul dintre băieții masivi de la cealaltă masă.
- Atunci ce ar fi să scriem numele tău aici? Rânjește Mike. Oricum nu cred că ți-ar duce cineva lipsa dacă ai pății ceva. Băieții din jurul necunoscutului se crispară imediat dar acesta a rămas indiferent.
- Băieți calmați-vă! Nu trebuie să faceți așa ceva. Intervin eu dar aceștia nu par să mă bage prea mult în seamă.
Necunoscutul se ridică instantaneu de la masă venind spre noi amenințător.
- Mai spune asta o dată și o să ți-o cam iei, îl amenința vorbind printre dinți. Împing scaunul pe care stăteam în spate ridicându-mă. Îl prind trăgându-l astfel în cât să ajungă la nivelul meu apoi îi șoptesc la ureche:
- Ține-ți amenintările pentru tine asta dacă nu vrei să o pătești! În loc să comentezi ai putea să te carii cu tot cu prietenii tăi, aici e treabă serioasă care nu te privește, idiotule! Îi aranjez bluza zâmbitoare după care mă așez înapoi la masă unde prietenii mei ne priveau neutrii.
- Ce mai scrie acolo, întreb curioasă.
- Omul pe care vrei să te răzbuni va fi trimis în Iad fără să mai poți da înapoi, odată ce mesajul cu numele a fost trimis acel om e ca și mort!
- Minciuni, spune Marco dezinteresat. Uite au venit comenzile, îl îmbrâncește ușor pe Mike făcându-i semn spre chelnerul ce se apropia de noi cu două cafele într-o mâna și un bol cu salată, o farfurie cu cornulețe cu ciocolată în cealaltă. Mulțumim toți chelnerului după care mă apuc de cafeaua mea cu lapte când un bol cu salată apare în fața mea.
- Mânâncă! Am luat-o special pentru tine, îmi șoptește Marco la ureche. Privesc bolul cu salată câteva secunde apoi spun luând ceașca cu cafea în mână:
- Nu era nevoie, oricum mă grabesc deci după ce termin cafeaua am să plec. Trebuie să învăț pentru mâine.
Expresia feței sale se schimbă la auzul cuvintelor mele devenind una de milioane. Schițez un zâmbet mic luând o înghițitură din cafeaua cu lapte.
- Oh haide, am luat-o pentru tine! Ai zis că ți-e foame! Se bosumflă ca un copil mic.
De ar știi el de ce îmi este poftă..
- Da dar nu atât de tare dar ca să nu stai toată ziua pe capul meu voi mânca, replic calmă trăgând bolul mai aproape. Înfig furculița în conținutul din bol începând să mânânc încet încet.
Între timp Melanie și Mike au continuat discuția despre acel site care mi se pare totuși suspect. Roseline a tăcut în tot acest timp iar Marco nu își lua un ochi de pe mine ceea ce mă enerva.
- Am să plec acum. Ne vedem mâine, dau să mă ridic de pe scaun dar Marco mă oprește. Îmi prinde ambele mâini și mă pupă pe obraz.
- Am iub...
- Adica eu? Mă întrerupe zâmbind. Mă încrunt la auzul cuvintelor lui dar îmi eliberez mâinile și plec.
Se poartă ciudat! Cred că i-au pus ceva în cafea.
CITEȘTI
Flăcările iubirii
Romance" - Sigur vom fi împreună? - Sigur micuțo dar acum trebuie să uiți cine ești cu adevărat. Îi sărută obrajii micuți apoi se făcu nevăzut în întunericul pădurii. Mama ei venii lângă ea prinzând-o de umeri. - Să nu uiți că te iubesc! Te voi...
