Flăcările iubirii

Cap 27. Ți-ai arătat fața în sfârșit huh?

  
  - Ti-ai arătat fața în sfârșit huh? Mă întreabă ea. Mă întorc cu fața la Yue și nu îmi vine să cred ce văd. Fug către ea și o prind de umeri brutal:

- Ce ai făcut? De ce arăți așa, o întreb dar se uită la mine cu ochii pierduti.

- Tu m-ai făcut așa. Ai plecat fără să spui nimic și am crezut că am făcut ceva greșit. Cât timp ai fost plecată am plâns într-una întrebându-ma ce am făcut așa rău, dar apoi mi-am dat seama că nu la mine este problema ci la tine, rostește privindu-mă încruntată dar ceva îmi spune că ar vrea să mă îmbrătișeze. 

- Haide cu mine. O prind de mână și o trag până în fața uși a camerei ei. Intrăm amândouă și mergem direct în baie. În timp ce ea se uită la manichiura ei eu pregătesc apa pentru o baie fierbinte. În timp ce apa curge o privesc pe ascuns: avea cearcăne mari, ochii îi erau roșii de la plâns și părul îi era prins într-un coc deranjat. Arăta destul de rău cât să îmi dau seama că ține mult la mine.

Îmi las privirea în jos și oftez.

- Fă o baie. Vom vorbi mâine la cafeneaua unde obișnuiam să mergem la ora 3, o îmbrățișez rapid apoi ies cu viteza luminii din camera. Îmi iau bagajul și pornesc din nou spre mașină.
  Mă întreb acum unde o să stau pentru că nu prea aș mai vrea să locuiesc în casa unde am locuit cu mama. Îmi alung repede gândul din minte și pornesc spre studio. Sper să fie acolo Anderson.

Într-un timp foarte scurt ajung în fața clădirii. Ies în grabă din mașină și intru în clădirea uriașa care îmi aduce aminte de Alexander.
Surprinsă îl zăresc pe Anderson vorbind cu soția sa iar lângă este chiar el. Trag o gură mare de aer și mă îndrept spre ei. Ajung în fața lor, toțu privindu-mă uimiți..în afară de Alexander care mă privește supărat și indiferent.

- Anderson, ai un minut? Îl întreb pe acesta. Da din cap în semn de afirmativ.

- Ne întâlnim în sala de dans, mă atenționează după care pleacă lăsându-mă singură cu Alexander.

- Alexander, te rog iartă-mă am avut o..problemă mai mare și nu am putut. Am locuit până acum la... - acesta pleacă lăsându-mă cu ochii în soare dar în același timp șocată. Am încurcat-o rău de tot. Va trebui să le spun motivul dispariției mele și să îmi cer scuze.

Urc scările care duc spre sala de dans în grabă și intru în prima sala de pe stânga. Acolo deja erau prezenți cei doi fără Magdalena.

- Poți să începi! Mă atenționează Anderson. Dau din cap în semn de da și încep să le povestesc. În tot acest timp Alexander stătea cu ochii în telefon și tasta de zor.

- Îmi pare rău! Condoleanțe!

- Nu e nimic, până la urmă m-am obișnuit fără ea. Recunosc zâmbind sincer.

- Mă bucur că am auzit motivul dispariției tale bruște. Acum poți să te pregătești liniști. Schimbăte în niște haine mai comode și până atunci să îți pregătești vocea. De abea aștept să te aud din nou, îmi face cu ochiul ieșind din sală dar atenția mea a fost imediat captată de el. Mă apropii de el și dau să spun ceva dar acesta mă trage în brațele lui și mă sărută lent.

Acțiunea lui mă ia prin surprindere și îngheț dar asta nu îl încurcă și continuă. Eu doar stau acolo nemișcată. Simt cum obraji îmi iau foc semn că m-am înroșit destul de tare.
  Alexander rupe sărutul ținându-mă încă în brațe.

- ...