Hidden Brook: Pârâul Ascuns

Partea 5 - Prima lecție de călărie

Caleb's POV

Dormeam atât de bine...și apoi, am auzit parcă din depărtare niște pași...și apoi..și apoi..
–BWAAAAAH!!!
Am sărit din pat ca ars. Majordomul meu, Benjamin, stătea alături de garda mea de corp, care cânta, cu putere, la trompetă, "Reveille".

–Bună dimineața, domnule. E ora șapte și jumătate, trebuie să vă pregătiți pentru prima lecție de călărie! spune Benjamin, printr-un megafon.

–Era nevoie de toate astea!??? strig eu, furios.
Garda de corp se oprește în sfârșit.
–Îmi pare rău, e ordin de la doamna Brown. mă informează Benjamin.
–Ughh...
Mă trântesc înapoi în pat și privesc tavanul înalt camerei mele.
–Ieșiți afară! Cobor în 10 minute.
–Cum doriți...după asta, doamna Brown vă așteaptă jos, la micul dejun.
Benjamin iese, în timp ce garda de corp mai zăbovește puțin. Mă uit la el, cu o expresie tăioasă pe față:
–Tu ești surd? AFARĂ!!!
Garda de corp iese în grabă afară, iar eu pufnesc, nervos. "Gărzile măsii...". După rutina de dimineață, plec la micul dejun. N-am de ales. Nu îmi place să recunosc, dar mama e înspăimântătoare. Nimeni nu îndrăznește să i se opună.
–Tu vrei să mor de inimă? Nu puteai să-i lași să mă trezească cum o fac de obicei?
–Mă gândeam că așa o să-ți sară somnul mai repede...spune mama, serioasă, fără să mă privească. În plus, ești fiul meu. Știu ce-ți trece prin cap...Așa că, de acum înainte, gărzile de corp te vor însoți la Hidden Brook și înapoi acasă.
–CUM? Am 18 ani, n-am nevoie de dădace!!
–Defapt, se pare că ai. De obicei, faci numai ce-ți convine.
–Nu merg nicăieri.
Mai avem 5 minute până ajungem la Hidden Brook.
–Nu. Nu merg niciunde.

Olivia's POV

Mă trezesc mai devreme decât ceilalți, ca de obicei, dau o tură cu Sky prin pădure, apoi mă întorc înapoi ca să-i ajut pe tata și Tyler înainte să deschidem. Am hotărât să ajut la lecțiile copiilor, din moment ce Caleb s-a făcut înțeles că nu vine. Chiar în acel moment, o mașină neagră apare și din ea coboară patru bărbați îmbrăcați în costume negre și...Caleb? Și poartă echipament de călărie.
–Hey, tu! Credeam că nu vrei să "strângi bălegar de unicorn"...Nu așa era?
   Se apropie de mine, înainte ca bărbații aceai să îl ajungă și îmi spune:
    –Așa e. Dar mama e șireată. N-am cum să scap. Ăștia mă urmăresc peste tot.
   Mergem să luăm calul din grajduri.
    –Haide, condu-l tu. îl îndemn eu. Ține-l de aici.
    –De ce nu poți să o faci tu? spune el, agitat.
    –De ce? Ți-e frică? întreb eu, batjocoritor.
    –Nnn-nu! Dă-l încoace.
  Apucă frâul violent și dă să tragă calul după el.
    –Stai! Nu așa! O să-l sperii...
  Îi arăt cu să se urce pe cal și îi zic:
    –Bun. Vei învăța succesiv pasul , trapul , galopul în padoc iar la sfârșitul lunii viitoare, având în vedere că vii de șase ori pe săptămână, vei da un examen final atât practic cât și teoretic.
    –Teoretic??
    –Păi da...trebuie să înveți și noțiuni esențiale despre cai : principalele rase de cai , colorit , mersurile cailor , harnasamente , sănătatea calului , îngrijire.
    –Pff..ce plictisitor...de ce sunt chestiile astea esențiale?
    –Pentru că sunt. Haide. Azi începem cu echilibrul, pasul și dacă prinzi repede, mâine putem începe cu trapul.
   În timp ce explic, arunc o privire în spatele meu. Cei patru tipi stau nemișcați, la vreo 3-4 metri de mine. Unul își ține ochii pe Caleb, celilalți trei își țin ochii pe mine.
    –Chiar trebuie să stea aici? Nu pot să aștepte în mașină? Se holbează la mine...
    –Hey! Voi patru! Așteptați în altă parte.
    –Dar do...
    –Comentezi cumva? Vă concediez pe toți într-o secundă, proștilor! Hai, valea!
   A fost cam dur cu ei. Ce nesimțit! Și totuși...
    –Umm...Caleb, mersi..
    –Pentru ce? N-am făcut-o pentru tine. Și pe mine mă enervează gărzile de corp.
  Pentru câteva secunde, se lasă liniștea. Cad pe gânduri. Nerăbdător și puțin nervos, Caleb mă aduce înapoi la realitate:
    –Ce tot faci? Continuăm? Nu am toată ziua...

********************************************
Păi...da, nu prea am ce să zic. Sper doar că v-a plăcut și partea a 5-a. :))