Hidden Brook: Pârâul Ascuns

Partea 20 - Trap

         Caleb's POV.

   Am ajuns. Calul era deja acolo, pregătit. Olivia se îndreaptă spre el. Nu îl dezleagă. Taie o bucată dintr-un măr și i-o dă. Apoi se întoarce spre mine.
        –Ei bine? Nu începem? Să știi că n-am toată ziua la dispoziție.
        –Ba da. Începem chiar acum.
        –Atunci de ce nu dezlegi calul? Ce? Vrei s-o fac eu pentru tine?
        –Oh, nu. Călărești mai târziu. Azi vreau să începem cu trapul. Mai întâi, trebuie să știi puțină teorie.
        –Teo...cum? Îți trebuie teorie să călărești un amărât de cal?
        –Ți-am spus încă de prima dată. Nu-ți amintești?
Ah, da. Aproape că uitasem...
–Bineînțeles că-mi amintesc! Doar credeam că ai uitat de prostiile alea.
–Nu sunt prostii. Sunt esențiale. Un călăreț trebuie să își cunoască calul.
–Mă rog, cum spui. Începem? Am planuri. Cu cât terminăm mai repede, cu atât mai bine.
–Foarte bine. Azi vei învăța câteva noțiuni despre trap. Nu mă aștept să reții totul acum, de aceea ți-am adus ceva. Vin imediat.
Mă întreb ce e. Dacă are legătură cu teoria, sigur o să vină cu niște manuale. Hahah, da. Manuale pentru echitație.
–Serios? -Olivia se întoarce cu un manual cât vreo 3 cărți- Manual de echitație?
Mi-aș dori să nu fi avut dreptate.
–Da. Până la pagina 300 ai tot ce îți trebuie pentru lecții. Celelalte 300 sunt despre îngrijirea calului și altele.
–Și tu te aștepți să stau și să învăț toate astea?
–Eh, nu sunt aiurită. Nu poți învăța chiar tot! Dar în mare, cam da.
–Asta n-o să se întâmple.
–Atunci nu vei termina nici la toamnă.
–Ugh, bine. Dă-l încoace! O să-l...răsfoiesc.
–Bun. Să începem! Trapul este o alură naturală, dar în "doi timpi" egali. Este o alură simetrică în care picioarele calului se așază pe sol alternativ, în diagonală: AD și PS sunt pe sol...
–Auzi, tu mă înveți geometrie sau echitație?
Își dă ochii peste cap.
–AD, PS, AS, PD reprezintă picioarele calului.
–Serios? Zici că-s ceva laturi...
–Cum spuneam, AD și PS sunt pe sol, în timp ce AS și PD sunt în aer, apoi invers...
Deja mi-e somn. Nu o mai ascult. Stau și o privesc, o aud, dar nu o ascult. Sunt cu gândul în altă parte.
–O mențiune despre trapul executat de caii trapași pe care îi putem vedea la cursele de trap: acest trap se caracterizează printr-o disociere a bătăii celor două bipede diagonale, iar viteza poate ajunge și la 45 km/oră!
–A ajuns și calul tău la viteza aia? Am auzit că participi la concursuri.
Nu eram așa curios. Dar mă omoară cu toată teoria aia. Trebuia să o fac să se abată de la subiect.
–Participam. Nu mai particip.
–De ce nu? Ție îți plac toate chestiile astea, cu caii și restul.
–Îmi place. Doar că...nu mai vreau. Adică vreau dar...Știi ce? Nu e treaba ta. Hai, am terminat cu teoria.
Dezleagă calul. Pare deranjată de întrebare. Eh, nu contează. Tot ce contează e să scap cât mai repede din locul ăsta. După ce terminăm, îmi spune:
          –Poți să pleci acasă, am terminat pe ziua de azi. Dar înainte, condu-ți singur calul înapoi la grajduri. De acum înainte o vei face singur.
          –Ugh, bine.
        În timp ce ne îndreptăm spre grajduri, îmi spune:
           –Te-ai descurcat foarte bine azi. Nu mă așteptam. Mai ales că nu ai ascultat un cuvânt din ce ți-am spus la partea de teorie.
           –Nu știu despre ce vorbești. Am fost foarte atent.
           –Mda, sigur.
           –Și oricum, chiar dacă nu eram, dar eu am fost, mi-ar fi ieșit la fel de bine! Sunt un fel de geniu. Învăț foarte repede.
           –Oricum, te-ai descurcat bine. Dacă vei continua așa, ai putea să reușești până la sfârșitul verii. Nu vei fi profesionist, bineîțeles, dar te vei descurca.
      Oh, da! Asta e ceea ce voiam să aud! Înainte să plec, Olivia îmi spune:
          –Așteaptă o clipă! Poți te rog să-i dai astea lui Noah? Le-a scăpat când a venit să călărim.
          Scoate niște chei și întinde mâna. Cum? Noah a venit să călărească cu Olivia?
          –Da,normal, o să i le dau.
      După câteva minute după ce am ajuns acasă, au venit băieții. Aveam planuri să ne întâlnim cu toții diseară. Felix și Evan se trântesc pe o canapea în salon. Noah se așează atent și grațios într-un fotoliu, ca de obicei.
         –Hey, Noah! Căutai cumva niște chei? spun, și le scot la iveală.
       
*******************************************
Am reușit! Capitolul 20. În sfârșit! Mi-a fost dor să scriu. Alte noi capitole vor fi postate în curând! De data asta promit!