Hidden Brook: Pârâul Ascuns

Partea 18 - Plimbare

               Olivia's POV.

    Auzim soneria. Cineva e la ușă. Mă ofer să merg eu. Când deschid ușa, fac ochii mari.
–Noah! exclam surprinsă.
          –Hey! Ah, văd că ești încă îmbrăcată cu rochia de la petrecere. Iartă-mă. Nu voiam să te trezesc. Să trec mai târziu pe aici?
           –Nu, nu! E în regulă, m-am trezit acum vreo 10 minute. Intră!
      Noah intră în casă și începe să-și plimbe privirile prin sufragerie.
            –Deci, de ce ai venit? Nu că nu mi-ar face plăcere vizita ta, dar e destul de dimineață.
            –Ah, păi m-ai invitat la o plimbare cu caii și m-am gândit că azi mi-ar prinde bine. Dacă vrei și tu, desigur.
–Defapt, sora mea se simte cam rău, deci... spune Tyler, intrând în sufragerie.
–Ah, serios? Atunci ar trebui să vin altădată.
–Nu, nu! Eu te-am invitat. În plus, cred că mi-ar prinde și mie bine puțin aer proaspăt. Și Tyler e de acord cu asta, nu-i așa Tyler?
–Bănuiesc că da. Dar fără întreceri! Dacă te zgâlțâi prea mult, o să...
–Bine, bine, am înțeles! îi tai eu replica. Așteaptă-mă puțin, Noah, merg să mă pregătesc.
I l-am dat lui Noah pe Thunder, calul lui Tyler. La început, când ne îndreptam spre pădure, a părut trist. Chiar a ezitat înainte să se urce pe cal. E de înțeles; n-a mai călărit de când mama lui a murit. A fost mai bine în pădure, totuși. Am început să vorbim. Am aflat multe lucruri. Despre Caroline (deși am aflat deja povestea de la ea, el a făcut doar mici modificări) , despre mama lui, iar eu i-am spus despre a mea. Am descoperit că pe lângă interesul pe care îl are față de călărit, e de asemenea pasionat de muzică. Știe să cânte la pian, la vioară, la chitară și la harpă. Preferatul lui e pianul. Eu i-am spus despre cum l-am primit pe Sky, despre concursurile la care am participat și despre visele mele, speranțele mele pentru viitor.
–Apropo, cum te simți? E prima dată când călărești de când...de când erai mic.
–Mi-a fost puțin teamă la început, dar acum sunt fericit. Sincer. Mi-a lipsit călăria. Mulțumesc că mi-ai amintit cât de frumos e sentimentul pe care în am când sunt pe spinarea unui cal.
–Ah, eu n-am făcut nimic. Tu ești cel care a acceptat invitația. Știi, ar trebui să vii mai des pe aici. Poți călări când vrei. Cine știe, poate îți iei și un cal la momentul potrivit.
Îmi zâmbește trist.
–Ar fi frumos, dar eu plec. Tata mă trimite să studiez în străinătate.
–Oh, îmi pare rău. Speram să te văd mai des. Ești de treabă. Spre deosebire de Caleb.
Îmi dau ochii peste cap. Noah începe să râdă:
–Umm, mersi! Și tu ești de treabă, și nu te învinovățesc pentru părerea pe care o ai despre Caleb. Știu că pare plin de sine și nepăsător și rece. Încearcă să pară așa și de față cu mine, Evan și Felix de cele mai multe ori. Dar noi suntem cei mai buni prieteni ai lui. Am petrecut atât de mult timp împreună, încât practic putem să vedem prin el ca prin sticlă. Caleb are o inimă, deși nu pare. Îi pasă. Mai ales de prietenii lui. Sper ca într-o zi să vezi și tu asta. Mulțumesc pentru plimbare. Cred că ar trebui să ne întoarcem. Nu arăți foarte bine.
–Știi, n-ar trebui să-i spui asta unei fete.
–Cred că știi bine la ce mă refer. Cât ai băut aseară, Olivia?
Fac ochii mari. Eram beată aseară, iar Caleb mi-a sunat fratele și m-a dus acasă. Putea să mă lase să mă descurc singură, dar n-a făcut-o. Scutur repede din cap. Nu, Caleb a avut motivele lui. Sigur o să mă facă să plătesc pentru că mi-a făcut acest "serviciu".
–Păi...puțin. Puțin mai mult.
Când ajung înapoi, merg direct în bucătărie. N-am mâncat dimineață. Mă simt slăbită. Chiar atunci, Tyler intră și el în bucătărie.
–Te-ai întors! Nu arăți prea bine. N-ar fi trebuit să mergi.
–Iartă-mă, tu te-ai oferit să mă scutești de treburi, iar eu am tulit-o la o plimbare cu caii. Sunt o nesimțită. Trebuia să mă oprești.
               –Nah, nu spune asta. Am eu motivele mele pentru care te-am lăsat să pleci.
               –Ce motive?
               –Ți-ai schimbat starea de spirit când a venit Noah. Și cum te uiți la el. Și cum atunci când a pomenit de plimbare n-ai mai avut nimic așa, dintr-o dată.
               –Cum???
               –Oh, haide! Surioara mea mai mică s-a îndrăgostit!

*****************************************
N-am mai postat de mult. Dar în sfârșit mi-a revenit inspirația! Sper că v-a plăcut!