El, un băiat de bani gata, orgolios, viitor om de afaceri, ea, o olimpică în concursurile de călărit și instructor de călărie. Planurile de vacanță ale lui Caleb Brown se schimbă atunci când este obligat să ia lecții de călărit la Hidden Brook de la...
Mă grăbesc să ajung acasă la Kenna. Ea mă va prrgăti pentru petrecere. Eu nu sunt prea bună la păr, machiaj sau la asortatul hainelor și bijuteriilor. Bat la ușa apartamentului, iar fratele mai mic al Kennei deschide ușa. –Oh, bună Oliver! –Intră...zice el, trist. –Ce s-a întâmplat? De ce ești supărat? întreb eu, intrând în apartament. –Și-a stricat elicopterul cu telecomandă pentru că nu a fost atent. spune Kenna, intrând în sufragerie. –Ba am fost atent! Doar că i s-au terminat bateriile... –Cum spui tu. –Oh, îmi pare rău Oliver. Unde e elicopterul acum? –Afară. A căzut de la geam. –Probabil e în peruca unei tipe costumate de la paradă. îl necăjește Kenna. Am uitat să menționez că apartamentul în care stau Kenna, fratele și părinții ei e în Cartierul Francez din New Orleans, așa că e mereu plin de turiști care petrec în baruri sau pe străzile cartierului, la parade. De asemenea, fratele Kennei are 8 ani. Oliver îi aruncă o privire urâtă și vine la mine cu lacrimi în ochi. –N-o asculta, o să fie bine. îi spun, luându-l în brațe. –Eh, lasă. Nu mai fi așa plângăcios. Eu încerc să te pregătesc pentru viață! glumește Kenna. –Mama a făcut clătite. Vii te rog să mănânci cu mine? O să mă simt mai bine. –Sigur că da! –Bine că mi-ai amintit, puștiu'! Doar nu ne putem apuca de "transformare" pe stomacul gol! Mergem în bucătărie, iar Kenna pune niște clătite în farfurii și scoate frișca și topingurile. –Deci, la petrecerea cui mergi și eu de ce nu sunt invitată? –E o poveste lungă. Nici nu știu de ce merg la petrecerea aia, nu e de mine. Vor fi doar oameni importanți acolo. –Wow! Vreau să aud totul!
Cu câteva ore în urmă...
Mi-am cerut scuze, de față cu tata. Știu că trebuia s-o fac oricum. A fost vina mea, dar puteam parcă să simt prin telefon cât de bine s-a simțit încrezutul ăla când nu am comentat nimic. De abia m-am abținut. Acum că tata a plecat, merg să hrănesc caii. Când ajung la Sky, sunt întreruptă de vocea unui tip. Mă întorc și văd că e unul din prietenii lui Caleb. –Bună! Tu ești Olivia, nu? –D-da...ești unul din prietenii lui Caleb, nu? –Da. Sunt Noah. Am fost cu el în pădure și... –Da, îmi amintesc. –Oricum, știu că el nu vrea să verifice cum se simte calul, așa că am zis să trec eu pe aici. Dar văd că ai treabă, pot să vin mâine. –Oh, nu! Nu e mare lucru, doar hrăneam caii. Oricum, ăsta e ultimul. Hai, te conduc. Ajungem la calul lui Caleb, iar Noah fluieră impresionat. –Ăsta da cal! Caleb nu știe valoarea adevărată a acestei rase. Lăsând la o parte valoarea materială. –Îți plac caii? –Bineînțeles! Tata deține niște grajduri undeva în Texas. Am învățat să călăresc la 6 ani. Ce vremuri... Oricum, asta a fost demult, nu am mai călărit de când, de când a murit mama. –Ah, îmi pare rău. N-am știut. Dar de ce n-ai mai călărit? –Mama m-a învățat. Era chestia ei. După ce a murit, am refuzat să mai urc pe spinarea oricărui cal. Totuși, mai particip la concursuri de călărie ca spectator. –Știi, și mama mea a murit. Și ea iubea la fel de mult caii. Totuși, călăresc. Ador să fac asta și în plus, mă ajută să mă simt mai aproape de mama. –La fel, îmi pare rău. –Știi, ar trebui să mergem la o plimbare cu caii prin pădure cândva. Defapt, ce spui de săptămâna asta? Trebuie să îți înfrângi teama. –Serios? Bine atunci. Poate că ai dreptate. Dacă tu poți să o faci, pot și eu. Bine, păi, ar trebui să plec. Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu tine, Olivia. După ce ieșim, se oprește și îmi spune: –Apropo...O prietenă de a mea își serbează ziua de naștere. Din moment ce tu m-ai invitat la o plimbare cu caii, eu am să te invit să mă însoțești la petrecerea ei de diseară. Ce spui? –Oh, diseară? Dar nu o cunosc. Poate o să se supere. –Nici vorbă! Îi place să cunoască oameni noi. Și mă îndoiesc că nu o cunoști. E un model celebru. –Și nici cadou nu am... –Am eu. Dacă mă însoțești, atunci cadoul poate fi din partea amândurora. –Doar că nu ar fi...tu știi asta. Nu vreau să fiu o povară pe umerii cuiva sau o profitoare. –Cum să fii profitoare dacă te-am invitat eu? –Bine, păi, bănuiesc că n-ar fi rău să mai schimb puțin aerul. –Foarte bine atunci. –Dar de unde știu unde trebuie să merg? –Dă-mi numărul tău. O să trimit o mașină după tine.
Prezent
–Noah Mitchell ți-a propus să-l însoțești la petrecerea unui model faimos? Fato, tre' să ne ocupăm serios de toate! spune Kenna entuziasmată. –Mda. E o problemă. Am eu rochii destule, dar niciuna nu e potrivită pentru o astfel de ocazie. –Fii fără griji! Am o rochie care ți s-ar potrivi de minune!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Petrecem vreo 4 ore asortând pantofi, poșete și bijuterii, pregătind părul și machiajul. –Suntem în sfârșit gata! Mă privesc în oglindă. "Wow! Kenna a făcut o treabă bună!". Părul meu e în bucle, o mică parte din el e strâns la spate, iar machiajul e simplu, deloc încărcat. –Adică, știi tu, rochia nu e cine știe cât de elegantă, dar cred că e destul de potrivită pentru un eveniment ca ăsta. –Mulțumesc mult, Kenna! Am o notificare nouă pe telefon. –E de la Noah. Mă întreabă unde să vină mașina.
******************************************* Va urma... :)) Nu știu ce altceva să spun.
