Hidden Brook: Pârâul Ascuns

Partea 9 - Camping gone wrong (2)

Olivia's POV.
      
     Un tip înalt,  ca scos dintr-o revistă Vogue de-a Kennei, apare dintre tufișuri.
–Salutare! Mai aveți loc pentru încă patru?
După el, mai apar încă doi, tot scoși parcă din reviste, și apoi încă unul...CALEB!??? Scap ramenul din mână, cu tot cu bețișoare și rămân cu gura căscată pentru vreo 10 secunde.
–TU??? spun eu.
Nu am observat până acum, dar, atunci când i-au văzut pe Caleb și prietenii lui, fețele lui Tyler, Isaac și Toby s-au schimbat. Păreau șocați să-i vadă acolo. Păreau și mai șocați că eu și Caleb ne cunoaștem. La fel și prietenii lui.
         –Îl cunoști? mă întreabă Tyler, întorcându-și fața spre mine, apoi spre el, apoi iar spre mine...
         –O cunoști??? îl întreabă și pe Caleb prietenii lui.
         –Păi, spun eu, el e tipul căruia îi dau lecții de călărie...
–Stai, spune unul din prietenii lui Caleb, deci ea e instructorul tău?
Prietenii lui arată încântați, mirați și amuzați. Caleb făcea o mutră...La fel și fratele meu. Nu părea să-l bucure prezența lor. Cred că se cunosc...

Caleb's POV.
  
        Nu pot să cred...A trebuit să ies în natură ca să-l fac pe Noah să se simtă mai bine, iar acum dau peste EA? Aici? Cea mai proastă sincronizare...Acum tot ce pot să fac e să mă rog să nu spună că ne cunoaștem.
         –TU??? strigă mirată Olivia.
      Mda...super. Și mai e și ratatul ăla de la școală aici, împreună cu prietenii lui. Și uite așa a venit întrebarea pe care speram să o pot evita: "Vă cunoașteți?". Știam că dacă află prietenii mei că ea e instructorul meu, mă vor tachina. Spre surprinderea mea, n-a fost chiar așa. Felix a încercat să facă un comentariu, dar Evan l-a oprit. Îi sunt recunoscător.
      Oricum, până la urmă am rămas, prietenii lui Tyler au fost de acord. Deși nu păreau să fie prea încântați. Sentimentul e reciproc. Nu obișnuiesc să împart locuri și momente cu oameni ciudați și simpli ca ei.
–Și ce mai zici, cowboy? îl întreb nepăsător pe Tyler. Încă mai lipești afișuri cu căluți pe holurile școlii? Acun pricep de ce. Olivia Wilson, Tyler Wilson; sunteți frați, așa-i? Taică-tu dădea faliment și ai zis să ajuți. Aa, da' nu te teme. Cât timp trec pe la voi, nu muriți de foame.
–Dacă-ți dau un pumn, doar căluți o să vezi!
Se ridică din scaun și se repezește spre mine. Prietenul lui, Isaac, îl oprește.
–Wow, wow! Calmează-te! Am venit aici să ne simțim bine. Nu-l lăsa să te enerveze.
–Tu chiar o cauți cu lumânarea, Caleb? Lasă-l în pace! spune Olivia.
–Ei bine, gata! Hai să ne calmăm. o întrerupe Toby. După cum a zis și Isaac, am venit aici să ne distrăm. Hai să jucăm ceva, poate ne mai relaxăm!
–Da, e o idee bună! aprobă Noah.
Oftez. Nu vreau să joc niciun joc stupid, dar dacă asta îl face pe Noah să se simtă mai bine, o s-o fac.
–Ce propui? întreb plictisit.
–Un fel de încrucișare între "Învârte sticla" și "Adevăr sau Provocare" spune Toby, punând o sticlă goală de bere pe jos. Unul din noi învârte sticla, iar cel pe care îl indică sticla va răspunde pentru adevăr sau va îndeplini o provocare.
–Ok, încep eu! zice Felix cu puțin prea mult entuziasm.
–Eu nu joc. Nu mă simt bine... spune Olivia, ridicându-se și sprijinindu-se de un copac puțin mai departe de noi.
–Nici eu nu prea am chef. spun, ridicându-mă.

Olivia's POV.

Jocul continuă mai bine de 30 de minute. Par să se distreze. Eu continui să privesc în gol, cu spatele la ei, sprijinită de un copac, puțin mai departe.
–Deci, Wilson, ce cauți aici? Mă urmărești cumva? spune Caleb, venind spre mine.
–Ai vrea tu...e pur și simplu o coincidență nefericită.
–Nu cred în coincidențe. Ia să văd, mi-ai pus oare un microfon în jachetă? spune, căutându-și prin buzunare.
Nu îl bag în seamă. Se oprește, se uită surprins la mine și îmi spune:
–Hai măi! Tu chiar n-ai simțul umorului? Ce ai, ești moartă?
–Am simțul umorului. Tu ești cel cu glume expirate.
–Expirate-s hainele lui frate-tu. Fetele adoră glumele mele.
–Ei bine eu sunt o excepție. Lasă-mă în pace. Am plecat de la foc ca să scap de tine. Acum vii după mine?
Pe când să spună ceva, Kenna își scapă sticla de bere din mână, aceasta spărgându-se.
–Puii mei! exclamă ea cât de tare poate.
Un nechezat lung, apoi tropăit de cal.
–A scăpat calul nou!!!! strigă Isaac.
        –Cum?? Tyler, ți-am spus să legi funia aia bine!!!! strig eu.
        –Îmi pare rău. Calul era obosit și a crezut că ajunge un nod...
        –Ai crezut că ajunge? Serios? Știi bine că ăla era calul lui Caleb!!!! strigă și Tyler.
       
                 Caleb's POV.

        –Ați scos un cal atât de scump ca să vă cărați catrafusele prin pădure? Calul meu? Proprietatea mea? Fraierilor, aveți idee cât costă un asemenea cal? Va trebui să vă vindeți rinichii să luați altul din rasa lui!
       –Hai lasă-mă...dintr-o dată îți pasă de cai? spune Tyler.
    E întrerupt de strigătul Kennei:
      –OLIVIA! UNDE CREZI CĂ TE DUCI???
      –Ce tot face? întreabă Evan.
      –Vrea să recupereze calul! exclamă Isaac.
      –Dar e întuneric beznă în pădure! Dacă pățește ceva? întreabă Noah.
    Stau câteva secunde înțepenit, apoi o iau la fugă în direcția în care a luat-o și Olivia, chiar dacă nu mai pot să o văd din cauza întunericului. Dacă fuge singură după calul ăla și îi pierde urma, se va rătăci. În plus, ai mei m-ar omorî dacă aș pierde calul.
      –CALEB! strigă Felix. Măcar ia lanterna!
      –Am una în buzunar! strig, fără a mă opri din alergat.

********************************************
A trecut mult timp de când n-am mai scris. Voi scrie mai des de acum înainte. Sper că v-a plăcut!