El, un băiat de bani gata, orgolios, viitor om de afaceri, ea, o olimpică în concursurile de călărit și instructor de călărie. Planurile de vacanță ale lui Caleb Brown se schimbă atunci când este obligat să ia lecții de călărit la Hidden Brook de la...
Au trecut 3 zile de la accidentul fratelui meu. Timp de 2 zile nu s-a trezit, nu prea înțeleg de ce, iar tata nu a vrut să mă lase să merg împreună cu el să îl vizitez, până când nu se trezea. Ei bine, noaptea trecută a făcut-o, așa că azi tata nu îmi poate spune nu. Mă îmbrac și cobor șchiopătând, căci călcâiul încă mă doare. Îl strig pe tata, dar nu răspunde nimeni. Dacă nu e aici, atunci e sigur la cai. Gândind astfel, mă îndrept spre grajduri, unde îl văd mângâindu-l pe Thunder. Mă apropiu de ei, zâmbind: –Cred că și Thunder îi simte lipsa lui Tyler, spun, în timp ce tata tresare. –Da, poate. Știi, caii sunt ființe suprinzător de inteligente... –Da, da, știu asta, nu e nevoie să-mi spui. Voiam să te întreb la ce oră vom pleca la spital. Eu sunt gata deja, spun, iar tata încremenește o clipă, de parcă întrebarea mea l-ar fi surprins și i-ar fi tăiat tot cheful în același timp. –Olivia, spune, ducând o mână la ceafă, nu cred că ar trebui să vii astăzi. Poate săptămâna viitoare. Fac ochii mari, apoi îi răspund, puțin iritată: –Nu cred că tocmai ai spus asta. Mi-ai promis că atunci când se trezește Tyler, o să mă lași să merg cu tine! –Da, dar cine știe în ce stare se află fratele tău acum, în plus, e cu sigurantă și foarte obosit...Și nu vreau să îl vezi în felul în care e acum, nu cred că îți va face bine. –Dar tată! Mi-ai promis, acum spui că nu îmi face bine? Ba dimpotrivă, mă înebunește să nu știu în ce stare se află fratele meu. Trebuie să aflu mereu totul de la tine. Știi ce? Dacă nu mă iei cu tine, merg singură, doar nu mai sunt un copil. Tata oftează și ridică o găleată goală din fața lui. –Bine, hai, mergem împreună. O să chem un taxi. Apropo, ale cui sunt hainele din baie? –Care haine? întreb, confuză. –Sunt niște haine bărbătești în baie, iar ale mele sau ale lui Tyler n-au cum să fie. Nu le-am mai văzut până acum. Mă mai gândesc câteva secunde, în timp ce ieșim din grajd. Dintr-o dată, mi se aprinde beculețul. Cum de nu mi-am dat seama din prima? –Știi că în seara accidentului, Caleb m-a adus acasă. Păi, m-am gândit că din moment ce m-a purtat toată ziua peste tot, și urma să-l mai țin ca să completeze și fișa pentru tine, minimul pe care l-aș fi putut face ar fi fost să îi ofer măcar niște haine uscate. Ale lui erau ude. Cred că le-a uitat aici. –Păi atunci ar trebui să i le returnăm, nu crezi? Mergi și ia-le. O să trecem pe la el înainte să mergem la spital. Când am vorbit cu asistenta care are grijă de Tyler, mi-a zis că lua masa oricum. Așa îi dăm timp să mănânce liniștit. Mă grăbesc să ajung în casă înaintea tatei, ca să apuc să iau și hainele lui Caleb și florile pe care le-am pregătit azi dimineață pentru Tyler.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Tata mă strigă după câteva minute, dar nu pentru că a ajuns taxi-ul. –M-a sunat de la service, trebuie să trec pe acolo. Mergi să-i returnezi hainele lui Caleb și ne vedem la spital. –Poftim? Nu poți merge mai târziu? Nu vreau să merg singură la el. Nici măcar nu știu unde locuiește. –Ah, da, ai dreptate. Mergem împreună și te las la el. De acolo trebuie să chemi un alt taxi. Chiar în acel moment, ajunge taxi-ul. Ne urcăm în el, tata îi spune adresa șoferului și plecăm spre casa lui Caleb. După vreo 20 de minute, mașina oprește iar eu cobor. –Aici e. Ne vedem mai încolo, îmi spune tata. Taxi-ul pleacă, iar eu rămân singură, holbându-mă la vila imensă din fața mea.
