Partea 19 - După trei zile...

122 7 3
                                    

               Olivia's POV.

     Au trecut trei zile de la petrecerea lui Caroline. Trei zile în care m-am simțit ca naiba. Probabil n-ar fi trebuit să ies la plimbarea aceea cu Noah. Mai ales că Tyler a făcut mișto de mine când m-am întors.
        –A zis că-s îndrăgostită de Noah! Ce tâmpit! spun în timp ce car gălețile cu apă la unul din grajduri  împreună cu Kenna.
         –Nu îl poți condamna, până la urmă, ai zis că nu îl suferi pe Caleb. Totuși, ai fost la o petrecere cu unul din prietenii lui, după care  ai acceptat să te plimbi cu caii deși nu te simțeai bine.
         –Păi, nu e ceea ce pare. Noah e de treabă. E un prieten bun, atât. E diferit de Caleb. Și ți-am zis ce s-a întâmplat. Părea să aibă nevoie de plimbarea aia...și de cineva cu care să vorbească.
        –Cum zici tu. Apropo, te simți mai bine acum?
        –Dacă nu mă simțeam bine, nu mă ajutai să car gălețile astea. Oricum, mi-aș dori să nu mă simt bine. Azi vine iar Caleb și nu știu cum o să pot să dau ochii cu el după ce s-a întâmplat în noaptea aia. Sigur o să-mi amintească de cum "m-a salvat" și de cât de beată eram. O să râdă de mine.
–Nu-ți face griji! Eu nu plec nicăieri. Dacă îți spune ceva, o să mă asigur că o să cadă de pe calul ăla mai repede decât a căzut unchiul Earl de pe taurul mecanic de la barul din centru!
–Serios? Rămâi cu mine?
–Normal! Oh...
Telefonul Kennei începe să sune. Kenna lasă gălețile jos și răspunde la telefon.
        –Alo? Ah, șefu'! Cum? Nu se poate, mi-ați dat liber azi! Dar am ceva foarte important de făcut! Oh, bine.
     Închide telefonul și se întoarce încet cu fața spre mine.
        –Olivia? Liv? Via? spune ea, rugându-mă din priviri.
–Du-te, mă descurc eu! spun, oftând.
–Te rog, nu te supăra. Știi cum e șeful meu.
        –Nu-ți face griji! Nu e vina ta. În plus, am mai avut de-a face cu ăsta.
        –Știu că o să fie jenant. Din cauza "incidentului".
        –Nu te mai gândi la mine! Du-te, o să te sun diseară să-ți spun cum a fost. Deși, aș vrea să-mi faci o favoare.
        –Te ascult...
        –Demisionează! Găsește-ți alt job. Nici măcar nu e legal să lucrezi la barul acela! În plus, e periculos. La fel și șeful tău. Ce fel de om întreg la minte ar angaja o fată de 17 ani? Ești încă minoră. Și dacă află ai tăi...
        –Nu o să afle! Liv, îmi pare rău, asta nu pot să fac pentru tine. E periculos, însă pentru banii pe care mi-i oferă, merită efortul. Știi că trebuie să îmi ajut părinții. Chiria e scumpă, tata a rămas fără serviciu. Banii mamei nu ajung și pentru mâncare și pentru chirie.
         –Bine, hai să discutăm altă dată. O să întârzii. Nu vreau să ai de a face cu șeful tău când e furios.
        
                   Caleb's POV.
  
      Azi trebuie să merg din nou la Hidden Brook. N-am mai trecut pe acolo din seara în care am dus-o pe Olivia acasă. Mă întreb ce s-a întâmplat în celelalte trei zile. Cred că Olivia s-a simțit rău de la băutură, din moment ce a anulat lecțiile. Nici n-a făcut-o ea. Tatăl ei mi-a anunțat părinții că a intervenit ceva. Dar ce-mi pasă mie? Important e că n-a mai trebuit să merg. Oricum, până să mă gândesc la toate astea, șoferul a oprit mașina și m-am trezit că sunt în fața semnului de pe gardul de piatră. "Bine ați venit la Hidden Brook!" anunță acesta. Când să trec de gard, o fată cu păr lung și maroniu trece pe lângă mine, alergând. Aproape că a dat peste mine!
          –Hey, fii atentă pe unde mergi, aiurito! strig eu, însă nu pare să mă audă.
    Nu am văzut-o prea bine, însă părea să fie prietena Oliviei, cea pe care am văzut-o în pădure.
          –Te-ai trezit iar cu fața la cearșaf? întreabă Olivia, venind spre mine, iritată. Las-o în pace, are o zi grea.
          –Păi și eu am o zi grea. Trebuie să te ascult iar cum bați din gură o după-amiază întreagă! Nici nu știi ce efort presupune asta!
      Își dă ochii peste cap, îmi întoarce spatele și se îndreaptă spre grajduri. Bineînțeles că tre' să o urmez, ca un cățeluș. Ce enervant!

*******************************************
Știți ce e și mai enervant? Că peste câteva zile începe școala. Yaay, iubesc liceul! :(( Nu pot să sar peste el și să merg direct la facultate?:))
         
          

        
       

Hidden Brook: Pârâul AscunsWhere stories live. Discover now