El, un băiat de bani gata, orgolios, viitor om de afaceri, ea, o olimpică în concursurile de călărit și instructor de călărie. Planurile de vacanță ale lui Caleb Brown se schimbă atunci când este obligat să ia lecții de călărit la Hidden Brook de la...
Olivia's POV. Când m-am întins în pat în camera mea, am adormit instantaneu. Chiar că eram obosită...Tyler se întoarce cu o oră înainte să plecăm și mă trezește: –Liv! Hai sus! Pregătește-te, într-o oră plecăm. Mă ridic și îmi întind brațele. Chiar atunci, prietenii lui Tyler au sosit. Atunci mi-am amintit: –Am uitat să o invit pe Kenna!!!!!!! Îmi caut repede telefonul. L-am lăsat în sufragerie. Cobor scările și merg să îl iau. Eram pe cale să o sun, când din bucătărie aud un râs familiar. –Kenna? spun eu, intrând în bucătărie. –Aa, Liv, am uitat să îți spun, atunci când am vrut să ies din casă , Kenna se pregătea să bată la ușă. M-am gândit că dacă tot venise, i-aș fi putut spune eu. –Aa, bine atunci. Dar Kenna, de ce nu ai venit sus la mine? –Am venit, dar dormeai. Păreai foarte obosită, așa că am coborât înapoi în sufragerie. –Kenna...Bine, oricum, bănuiesc că n-ai nimic pregătit pentru camping. –Nup, dar o să-mi plătesc partea pentru gustări și pentru ce au mai cumpărat Tyler și băieții. –Bine atunci. O să-ți dau eu niște haine mai groase și o pijama. Și...ne trebuie pături. Și poate reviste... –Nu cred că o să aveți timp de reviste... îmi amintește Isaac. –Ah, da, corect. Spune eu, râzând. –Bine atunci. Olivia, ar trebui să vă pregătiți. spune Toby.
Caleb's POV. Am avut noroc. Mai era puțin și se închidea supermarketul. Ne-am luat tot ce aveam nevoie, am pus totul în mai multe rucsacuri, le-am încărcat și le-am legat strâns de ATV-urile noastre și am plecat la pădure. În mod normal n-aș face asta...nu sunt un fan al campingului, dar aici e vorba de Noah.
Olivia's POV.
Ne-am pregătit rucsacurile. Băieții vor căra și corturile. –Of băăi! Zice Toby. Calul meu e epuizat. Uită-te la el! Nici nu mai vrea să iasă din grajd. –Hmm...poți să-l iei pe acela! spune Tyler, arătând spre calul lui Caleb. Îl trag deoparte și îi zic: –Tyler...ăla-i calul lui...știi tu cine. –Tipul ăla de care mi-am povestit? –Da, ăla... Se uită în jur și spune: –Eu nu îl văd pe-aici. Haaai, relaxează-te. Nu află nimeni. Nu e ca și cum o să-l întâlnim în pădure. –Bine...cedez eu. Dar să aibă grijă! Eu răspund de el. Plus, e foarte scump. E de rasă nobilă. –Nicio grijă, surioară. Hey, Toby! Mișto calul, eh? Ai grijă cu el. Dacă pățește ceva, va trebui să-ți vinzi ambii rinichi să-l înlocuiești cu altul identic. îi strigă Tyler. După o jumătate de oră în care ne-am afundat tot mai mult în pădure, am găsit un loc larg între copaci, suficient cât să ne instalăm corturile și să mai rămână loc și pentru foc și scaune. Ba chiar ar mai fi fost loc pentru vreo 2 sau 3 corturi. Să pregătim zona a fost distractiv. Eu și Kenna am avut nevoie de ajutorul lui Isaac cu cortul nostru. Când eram sigure că era bine pus, Kenna s-a băgat în el și cortul s-a dezmembrat, cu ea înăuntru. Cât am mai râs! Oricum, corturile erau instalate, la fel și scaunele pliante în fața focului. Am agățat de copaci niște luminițe.
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
Tyler a adus bezele și...ramen!? –Cum naiba crezi că o să prepari ăla aici, în pădure? Atunci scoate din rucsac ceva, ca un mic grătar și niște oale de mărimea unor farfurii. –Uite așa. Hai, știu că adori ramenul! –Nu pot să te contrazic. Caii dormeau. Noi râdeam, vorbeam, mâncam ramen (era atât de delicios!). Era o seară perfectă. Până când... –Nu, nu se poate.
Caleb's POV. Ne întreceam cu ATV-urile, în căutarea unui spațiu mai larg unde să putem să ne instalăm. Eu eram primul, bineînțeles. Restul erau în spatele meu. Am mers ce am mers, până când am observat că băieții o iau în altă direcție. –Hey! Unde mergeți? spun eu, întorcându-mă cât de repede pot, ca să-i ajung. Băieții se opresc și se dau jos. Fac la fel. –Uite acolo! Locul ăla e luminat și spațios. Sunt niște persoane, ar trebui să lăsăm ATV-urile aici deocamdată, să nu-i speriem. zice Evan. –Asta trebuia să fie seara noastră! spun eu. –Caleb, căutăm de o oră și încă n-am găsit nimic! Sunt sătul. spune Felix. Pufnesc. Ceilalți pornesc. Merg după ei. Când ne apropiem, o văd pe...OLIVIA??? –Băieți, io zic să mai căutăm. Serios, ar trebui să avem un spațiu al nostru. Nu-s genul care să împartă... –Nici gând! Nu-mi petrec toată noaptea în căutare de locuri de campat... zice Evan. Plus, noi n-am adus nimic să facem puțină lumină în afară de lanterne. –Lumina de la farurile ATV-urilor ar trebui să fie de ajuns și... Felix pornește, iar Evan mă împinge în față. –Salutare! zice Felix. Mai aveți loc pentru încă patru?
******************************************** Aoleu! Cum o să se suporte cei doi? Asta a fost tot pentru azi. Sper că v-a plăcut!
