Black's list...

33. Casă, dulce casă?!

Tocmai mi s-a întâmplat ce mi-am dorit de atâția ani încoace, sa fiu acasa. Italia îmi este in fata, pregatita sa îmi reiau locul uitat. Sa Ma intorc la părinții mei, sa ma duc la mormântul lui, sa inspir din nou aerul Siciliei, sa ma bucur de soare și de apa sarata a marii. Dar eu nu sunt pregătită de a o înfrunta din nou pe Caterina. Natasha este mult mai puternica de ea, am construit-o pe baza tuturor lecțiilor pe care le-am primit de la viața. Mi-am acceptat noua viața și profitat de ea încă prea puțin pentru a ma întoarce din nou la Caterina. In trecut, eram visătoare, mințile mele erau in cer pe undeva, totul era posibil, nimic rau nu se putea întâmpla, cel puțin nu mie. Asta pana atunci, acum in schimb sunt cea realista, înfrunt viața orice ar fi, pana sa îl cunosc pe Black nu aveam nimic de pierdut, acum in schimb am pierdut persoana de care m-am îndrăgostit.

Îmi dreg glasul teatral, iar bărbatul ce acum câteva zeci de minute ma amenința cu arma, se întoarce cu fata spre mine, in așteptarea întrebării mele.

,,Cine te-a pus sa ma aduci in Italia?" Îl întreb încrezătoare, iar acesta zâmbește la fel de diabolic, își întoarce privirea in fata, devenind atent la condus și abia după câteva minute mi-a răspuns la întrebare.

,,Vei vedea!" Spune acesta indiferent, iar eu ma las mai mult in scaun. Sper doar ca Mark sa mai întârzie un pic, vreau sa aflu adevarul despre toată aceasta situație, pentru ca răpire aceasta nu este, așa ca tot ce îmi rămâne de gandit este ca cineva îmi doreste vechea identitate aici. Oftez resemnata pentru ca singura nu îmi pot raspunde la acesta întrebări. Iar drumul pare destul de lung. Oriunde sa Ma ducă, dar nu in vechea mea casa, acolo unde a murit Alessandro.

Drumul a fost atât de lung, timp de doua ore nu am reușit sa scot nimic de la acest bărbat. Nu stiu nici măcar unde ma va duce, la cine și ce voi face. A intrat pe o Străduța mult prea cunoscuta mie, stomacul începe sa mi se strângă de emoție, iar miculdejun luat de dimineata aproape ca se întoarce prin locul in care a intrat. Inima îmi bate cu putere de parca abia așteaptă sa îmi iasă din piept. Simt cum o iau razna, in toți acești ani mi-am dorit sa ma întorc aici, iar acum vreau doar sa fug departe de aceasta casa. Parchează mașina in curtea casei și coboara, așteaptă sa fac și eu același lucru, dar eu nu am curaj sa fac asta, nu după ce am dispărut din viața lor. Îmi deschide usa și ma pofteste afara din mașina. Îmi iau inima in dinti si ies din mașina. Îmi rotesc privirea, scanând fiecare colțișor al locului in care am copilărit. In stânga mea, priveliștea spre mare aproape ca îmi taie respirația, casa a rămas la fel, neschimbata, exact ca și curtea, de parca anii nu au mai trecut peste ele. Bărbatul ma împinge spre intrarea in casa și aproape simt cum fac un infarct. Îmi era atât de dor de aceste locuri, iar acum vreau doar sa ma întorc înapoi in casa lui Black. Nu am nevoie sa ma întorc la vechea mea viața, nu vreau sa fiu găsită de dușmanii lui Alessandro, nu acum când in sfârșit ma legasem de noua mea viața.

Intru mai mult împinsă in casa, iar micuțul hol ce ma întâmpina, îmi provoacă tremur. Îmi e frica de ce o sa gasesc aici, de loc, de țara, de dușmani, de părinții mei. Nici nu vreau sa ma gandesc cum reacționează când ma vor vedea in carne și oase in fata lor.

,,Fa-te comoda, doar este casa ta!" Ii zambesc acru bărbatului ce m-a târât in sfera amintirilor și aproape ca îl scuip cand îmi atinge subtil soldul. Ahh ce mi-ar placea sa îți ofer una in mutra aceea diabolica.

Cu pași mici Ma îndrept spre ieșirea din spatele casei, in grădina mamei mele, locul meu preferat din toată aceasta casa. Mirosul trandafirilor Ma acaparează și ma relaxează total. Incep sa ma plimb linistita prin grădina de parca nu am plecat niciodata de aici. Îmi era atât de dor de acest loc. Inspir adânc aerul Italiei și îl țin cât pot de mult in piept, de parca îmi este frica ca nu îl voi inspira vreodată. Ma plimb prin toată grădina pana obosesc. Ma așez pe o banca la soare și las razele calde ale acestuia sa îmi mângâie pielea. Simt cum cineva se apropie de mine, dar nu îmi deschid ochii, vreau sa ma mai bucur puțin de acest loc.