Black's list...

41. Surpriza ~partea a doua~

Ma trezesc din cauza soarelui mult prea puternic. Nu pot spune ca iubesc clima de aici. Dar orice o face pe Natasha fericita, Ma face și pe mine. Dar totul pana la peste, oribila mâncare. Încă nu pot înțelege cum poate mânca cu atâta pofta, acel animal oribil, ce altceva in afara de înotat nu știe sa facă.
Frumoasa mea soție, încă nu s-a trezit și nici nu da vreau semn in acest sens, așa ca Ma ridic usor de lângă ea și pornesc spre baie. După un dus revigorant, cobor in bucatarie pentru a pregăti micul dejun. Nu Ma prea pricep in Bucătărie, dar pot încerca sa pregătesc lapte cu cereale. Usor, rapid și gustos, nu am cum sa dau greș. Pregătesc și cafeaua, iar micul de jun este gata. Somnoroasa Natasha, coboara la fix, și cu un mic zâmbet pe buze, vine și Ma săruta. Ii fac semn spre masa, iar aceasta zâmbitoare își întoarce privirea spre locul unde este micul de jun. Brusc privirea i se schimba, și fără menajamente, îmi spune.

,,Multumesc! Dar eu nu mananc." Ma incrunt, pentru ca nu inteleg unde este problema. Ce este atât de greșit la un castron cu lapte și cereale?! Se duce spre frigider și scoate mai multe ingrediente, apoi începe sa își pregătească propiul mic dejun.

,,Îmi poti spune unde am greșit?" Întreb mai tăios decât mi-as fi dorit. In schimb, privirea blândă a femeii se întoarce spre mine și cu un glas domol, îmi spune.

,,Nicăieri. Apreciez foarte mult gestul tau, dar...eu nu suport laptele." Îmi trag o palma mintala, pentru ca realizez, cu fiecare moment care trece, ca nu ne cunoastem deloc. Sunt lucruri peste care noi am trecut, pentru ca nu ne-am putut întâlni și discuta despre noi. De fapt, despre ce vorbesc?! Pana nu de mult, nici nu ii știam adevarata identitate. Am trecut mult prea rapid peste perioada de cunoaștere și astfel, ajungem in aceste situații. ,,Hei!" Îmi spune usor și își duce mâna pe fata mea, îngrijorată. ,,Nu am vrut sa te supăr!" Spune cu aceeași tonalitate, usor suparata de situația creată. Ii zambesc și ii ofer răspunsul pe care îl așteaptă.

,,Nu m-ai supărat. Doar Ma gândeam ca noi nu ne cunoastem deloc. Nu știm mai nimic unul despre celalalt." Zâmbetul i se aseaza pe chip, și fără sa piardă timp, Ma întreabă.

,,Ce vrei sa știi despre mine?" Își pune mâncarea pe masa, dar nu înainte de a Ma intreba dacă vreau și eu. Ne așezăm amandoi și in timp ce mancam, Ma adresez.

,,Ai locuit de când te-ai născut, in casa aceea?" Aproba din cap, apoi își ațintește privirea spre mine, de parca se pregătește pentru a îmi pune o intrebare capcana sau mai bine zis ... sa detoneze o noua bomba. Oricat de curios as fi sa aflu ce are in cap, prefer sa o las pe ea sa întrebe mai târziu. Acum, vreau sa aflu cât mai multe. ,,L-ai iubit?" Lasă furculița jos, și după ce trage aer in plămâni, îmi raspunde.

,,Asta credeam. Dar viața m-a facut, după mult timp, sa inteleg ca nu era iubire, era obișnuința, siguranța, îl adoram pentru omul puternic ce devenise. Dar eu, nu mai eram eu. Devenisem din fata aroganta, vedeta liceului, in femeia de acasa ce își doreste sa își Mulțumească soțul, mai mult decât pe ea. Mult timp am mințit ca Natasha este rezultatul celor  nenorocilor pe care le-am trai, dar, de fapt, Natasha a fost îngropată atunci când am ales sa devin soția lui." Am rămas uimit când am auzit vorbele ei, dar nu pentru ce a spus, ci pentru ca mi s-a destăinuit așa, cu o ușurintă fermecătoare. Dar nu am avut timp sa îmi metin starea, pentru ca întrebarea ei s-a aruncat ca o bomba peste mine.

,,Tu ai iubit-o?" Nu am stiut niciodata ce sa-i raspund la o intrebare ca aceasta, pentru ca nu vreau ca adevarul sa o dea înapoi. Dar privirea ei insistenta, nu îmi oferă timp de gândire.

,,Mai mult decât am iubit pe oricine. Era steaua mea, o divinizam. Nu exista cineva mai bun pentru mine, era singura și o iubeam nespus. Dar in schimb, eu nu însemnam același lucru pentru ea. Eram, maxim, un bancomat portabil. Ii ofeream ce aveam, iar dacă nu aveam, făceam tot posibilul sa fie al ei. Așa am început sa ma implic in mafie. Nevoia ei pentru bani era mai mare decât orice pe lumea aceasta. Pentru ea banii erau totul, iar eu, totuși, am vrut sa rup cerul in doua atunci când a dispărut." Fata ei trece prin mii de emoții, dar cel mai intes este disprețul, pentru iubirea purtată, pentru Alecsis. Nu este nici măcar 1% conștientă de cât de mult o pot iubi pe ea, nici nu o pot compara cu Alecsis. ,,Dar... nu am reușit. Și poate Dumnezeu a vrut sa se intample așa, pentru a scapa de o astfel de persoana incapabila de iubire." Figura ei usurata, mulțumită de disprețul pe care îl am acum pentru Alecsis, mi-a facut ziua mai buna! ,,Bun, acum spune-mi, ce lucruri nu îți mai plac!" Oftează râzând și începe sa îmi povestească despre lista lunga pe care o are.