Black's list...

55. Epilog ~prima parte~

Îmi cer scuze pentru ca ați așteptat atât de mult după epilog. Sper sa va placa prima parte a epilogului.

Va Multumesc pentru toată susținerea și va doresc o lectura plăcută!❤️❤️❤️

P.S.: Pentru a afla mai multe informații, va invit sa dați follow, pe Instagram, lista_lui_black. Și, de asemenea, va Invit sa citiți volumul II al poveștii: EXPOSE. Multumesc!❤️❤️❤️

Din perspectiva lui Black

Privesc pentru a mia oară, in aceasta seara, chipul femei ce acum câteva minute și-a exprimat pentru prima data sentimentele pentru mine. Nu pot spune ca le-a ascuns vreodată. Stiam din felul ei de a se comporta ce simte pentru mine. Dar cumva, vorbele ei care au întărit acele semne, m-au ridicat pana îl al nouălea cer. Chiar dacă nu am mai scos o vorba, niciunul din noi din momentul in care ne-am verbalizat sentimentele, atmosfera dintre noi este oricum încărcată, dar intr-un mod fericit.
Se ridica de pe scaun, stinge tigara in scrumiera, apoi pășește spre usa ce leagă balconul de fosta ei camera. Se oprește in fata acesteia, analizează fiecare detaliu in parte, apoi ridica usor din umeri și vine din nou spre mine. Ma privește îndelungat, iar atunci când nu observa vreo mutare din partea mea, părăsește balconul. Oftez încet și ii ofer spațiul necesar. A trecut mult prea mult timp peste relația noastră pentru a mai fi ca înainte. Amândoi avem nevoie de timp pentru a digera noile informații.

.

.

.

Doua luni mai târziu de la aceea seara, totul s-a liniștit, aducând fericire in familia noastră. Ușile acelea încă nu au fost deschise și nici Natasha nu a mai insistat asupra lor. Cumva totul s-a Așezat la locul lui. Atât Ayan, cât și Emma sunt bucuroși pentru ca sunt împreuna. Atât copii, cât și Natasha s-au bucurat de ce se întâmpla in prezent, fără sa mai pună diverse întrebări ce pot aduce supărări.
Relația mea cu Ayan s-a îmbunătățit semnificativ. Băiatul prefera sa meargă cu mine atât la joaca, cât și la grădinița. Iar Emma își dorește sa fie adusă de mama ei, așa ca ajungem amândoi sa ii ducem la grădinița.

Astăzi, Emma și Natasha au plecat la cumpărături, iar eu cu Ayan am decis sa rămânem acasa pentru a-l învață și pe el sa meargă cu bicicleta. Este foarte suparat ca nu se poate juca împreuna cu Emma. Așa ca, de trei zile ne chinuim sa îl invat. Bine, mai mult eu decât Natasha. A zis ca ea nu îl poate învață pentru ca nici ea nu știe sa meargă pe bicicleta. Ceea ce ne-a amuzat pe toți trei, reușind sa o supăram pe Natasha.

Ayan s-a urcat pe bicicleta, uitându-se mereu in spate pentru a se sigura ca nu ii dau drumul. Deși este un băiat extrem de curajos și face toate prostiile posibile, chiar pe toate, atât eu cât și Natasha suntem înnebuniți pentru ca in fiecare zi am fost mustrați la grădinița de bocoanele făcute el, in privința mersului pe bicicleta este puțin fricos. Cu greu i-am scos rotile ajutătoare, iar după aceasta victorie, acum ne luptam cu mersul pe doua roti. Nu ma scapă nici o secunda din priviri, asigurându-se ca îl țin.
Suntem la a doua tura prin grădina, iar eu nu doar ca am obosit, ba chiar m-am enervat. De cate ori iau o mâinile de pe bicicleta, acesta se oprește și aproape ca izbucnește in plâns. L-am rugat sa luam o pauza, dar a refuzat cu vehementa, asa ca am început sa dam și a treia tura. Brusc, melodia telefonului se aude in buzunar, iar eu îl scot și mai enervat. Atunci când văd numele apelantului, mâinile mele dau drumul bicicletei. Adrenalina a început sa se răspândească in tot corpul meu. Am răspuns și cu greu am dus telefonul la ureche. După secunde bune de așteptare, apelantul a început sa vorbeasca.