Black's list...

45. Ai pierdut, Black!

Conduc ca un psihopat pe străzile libere are L.A.-ului, deoarece incertitudinea s-a instalat in mintea mea. Chase încearcă sa ma asigure ca acest lucru nu este adevărat, dar nu ma poate convinge. Hârtia aceea nu părea falsa. Și cu siguranța, rusul nu s-ar fi aruncat in fata morții fără un motiv cu adevărat plauzibil. Fără sa ma pună pe gânduri. Asta nu a fost o capcana. Știa ca va muri și înainte de a o face, a vrut sa îmi demonstreze ceva. Și a făcut-o cu singurul meu punct sensibil. O parte din mine se roagă ca ce am aflat sa nu fie adevărat, dar cealaltă este conștientă ca este un sâmbure de adevăr in aceasta poveste. Dar nu ma pot lasă prada acestor gânduri, nu pot crede ca cei doi și-au bătut joc de munca mea de ani de zile. Iar Mark...este tatăl meu, nu ar putea face asta nici cu cel mai bun motiv din lume. In plus nu pot vedea motivul pentru care Natasha ar accepta așa ceva. Oricum beneficiază de același privilegii ca mine, fiind soția mea, de ce ar avea nevoie de jumătate din afacerile lui Mark?! Ceva nu este corect in aceasta ecuație. Și oricât de prost as fi fost la matematica, sunt conștient ca nu mi-au fost Comunicate toate datele problemei. Niciunul din ei nu ar face asta și PUNCT.
Încerc sa îmi alung aceste gânduri din cap, dar fără succes. Nici Chase nu ma prea ajuta, este gânditor, iar încruntarea de pe fata lui îmi exprima aceeași incertitudine pe care o am și eu. Dar asta nu este posibil. Nu pot fi trădat in acest mod.
Gândurile acestea ma exasperează, nervii ating nivele maxime, iar ca rezultat, pumnul face contact intr-un mod dur cu volanul. Chase tresare și se întoarce încruntat la mine.

,,Este o minciuna, Black! Natasha te iubește, iar Mark este tatăl tău, nu ți-ar face niciodată asta! Așa ca alungați gândurile astea din cap!" Aprob cu vehementa, dar in următoarea secunda, mintea iar o ia razna.

,,Și totuși...." Nu apuc sa termin, căci Chase ma întrerupe, cu o siguranța menită sa ma calmeze.

,,Niciodată! Niciunul nu ar face asta! Vei vedea asta cum ajungem!" Aprob și încerc sa ma relaxez respirând. Chase are dreptate, și știu asta, dar nu ma pot gândi la altceva, in afara vorbelor rusului.

In mai puțin de doua minute parchez in curtea lui Mark și brusc, nivelul nervozitate creste. Oricât as încerca sa ma calmez nu reușesc. Îmi este imposibil sa ma gândesc la ceva favorabil. Intru in casa cu Chase pe urmele mele. Și nici nu realizez când parcurg drumul pana la biroul tatălui meu. Accesez codul de siguranța și deschid ușile biroului. Natasha sare in picioare atunci când ma vede și vine rapid la mine. Îmi sare in brațe , dar eu nu reușesc sa îmi mișc nici o parte a corpului.
Aceasta se da doi pași mai in spate, conștientă de refuzul meu. Se încruntă la mine, iar eu ma abțin de la orice comentariu. Mark a observat, de asemenea, ca se întâmpla ceva ciudat și a început singur sa vorbeasca.

,,Haideți, fetelor, duceți-va sa va odihniți in camerele voastre, acum ca totul este bine!" Natasha îmi mai arunca încă o privire încruntată, iar eu ii încerc sa ii zâmbesc usor, facăndu-i semn sa urmeze indicațiile lui Mark. Se conformează, usor suparata. Și, de asemenea,nici tatal meu nu este prea fericit cu ce se întâmpla.

Atunci când incertitudinea se instaleaza in mintea și sufletul tău, ești pierdut... Absolut nimic nu mai pare normal pentru mine. De parca toată lumea m-ar înșela acum. Nu îmi doresc sa îmi pierd încrederea in Natasha. Și cu atât mai puțin, in tatal meu. Îmi este greu doar la gândul ca cei doi m-ar trăda, nici îmi pot imagina cum va fi in cazul in care se confirma acea hârtie.

Inspir nervos și ma așez pe scaun, încercând sa fiu calm. Dar in zadar, nimic de pe lumea aceasta nu îmi mai pot aduce acum liniște. Tata se aseaza in fata mea, iar Chase vine și el lângă noi. Își arunca privirea spre mine și ma roagă sa ma calmez, de parca asta ar fi posibil. Scot hârtia din buzunarul pantalonilor și o arunc pe birou. Tata se încruntă la mine, apoi ia hârtia, o despăturește și începe sa o citească. Fata lui trece prin diverse stări, dar tace pentru moment. Își trece privirea de la mine la Chase, apoi o fixează pe mine.

,,De unde ai asta?" Nimic altceva, nu spune nimic altceva. Nu spune ca nu este adevărat, ma întreabă doar de unde am hârtia, de parca asta ar conta acum.

,,Contează?" Spune nervos, apropiindu-ma de biroul tatălui meu. Acesta se enerva la rândul lui, și îmi urmează mișcarea. Chase se bagă între noi doi și încearcă sa facă lumina, asta pentru a nu ne lua la bătaie.

,,De la rus!" Bătrânul își reia poziția de mai devreme, făcându-se mai comod in scaun. Dar eu rămân pe poziții. Sunt atât de nervos încât as putea sa îl lovesc. Nu pot crede ca nu neagă. Nu pot realiza ca a făcut asta. Propiul meu tata.

,,Este adevărat?!" Păstrează tăcerea, nu spune nimic. Absolut nimic. Pufăi enervat și ma ridic in picioare. Nervii îmi sunt de necontrolat, iar furia îmi depășește limitele corpului. Simt ca voi exploda in fiecare secunda. Cum a putut face una ca asta?! ,,Cum sa faci așa ceva, tata?!" Tip, tip atât de rău încât pot jura ca am trezit pe toată lumea. Dar asta este inadmisibil pentru mine.

,,Am luat alegerea cea mai buna pentru voi!" Pufăi din nou enervat la vorbele lui și ma ridic in picioare, pentru un moment era sa uit cine sta in fata mea și sa-i aplic o corecție. Dar eu nu pot trece peste faptul ca este tatal meu. Așa ca pumnul meu loveste in biroul din lemn masiv.

,,Tine minte asta! Te respect pentru ca ai avut grija de mine, dar de azi înainte tu nu mai ești tatal meu!" Fulger nervos la ea, iar durerea din ochii lui la auzul vorbelor meu, ma face sa ma prăbușesc pe interior. Dacă ținea cu adevărat la mine, nu ar fi făcut in veci asta. Usa se aude deschizându-se, iar eu, chiar și cu spatele, pot știi cine este. Iar nivelul furiei creste și mai mult. Tot corpul a început sa îmi tremure și simt cum nu ma mai pot controla. Am încercat pentru câteva momente sa ma liniștesc, sa realizez cine este și ca nu vrea sa îmi facă rău, dar atunci când i-am simțit atingerea pe mine, tot autocontrolul a luat-o la valea. Ma întorc ca un taifun la ea, iar aceasta din inerție se da doi pași mai înapoi. Menține contactul vizual, iar modul in care ma sfidează ma face sa înnebunesc.

,,Mișca-te din fata mea!" Pe fruntea ei apar  cute ale incruntarii. Dar nu îmi urmează ordinul, din contra, rămâne pe aceeași poziție, continuând sa ma sfideze. Pumnul mi se inclesteaza, iar instinctul ma provoacă sa o lovesc. Noroc, însă, cu rațiunea ce îmi aduce mereu aminte ca este însărcinată. ,,Mișcă-te din fata mea, eu nu lovesc femeii fără apărare!" Tun, iar ea pufăie sarcastica. Statura i se îndreaptă, iar aura aceea superioară ii înconjoară trupul. Mereu m-am întrebat cum de este atât de frumoasa. Dar ceea ce nu am realizat niciodată pana acum, este ca are o frumusețe demonica, menită sa omoare orice ființa o atinge sau o dorește.

,,Asta nu te-a împiedicat înainte!" Știe exact cum sa îmi atingă coardele sensibile și sa ma enerveze. Inspir adânc și cu vocea răgușită, ii reproșez femeii ce sta in fata, fără pic de Rușine, ce mi-a făcut.

,,Pentru ce a trebuit sa ma Trădați?! Voiai putere?! Asta voiai?! De ce nu mi-ai spus, ți-o dădeam de buna voie. Știi de ce?! Pentru ca te-am iubit, al dracului de mult! Iar tu..." Spun și o împing in peretele din spatele ei, fără a-mi pasa de ceilalți doi bărbați din încăpere. ,,...ți-ai bătut joc de mine, in timp ce ma mințeai ca ma iubești!" Privirea ei exprima doar uimire si confuzie. Își joaca atât de bine rolul de victima. Doamne, cum am putut crede in femeia aceasta?! Cum?! ,,Dispari sau o sa te omor! Jur pe mândria mea ca te omor fără sa ma mai gândesc!" Marai la ea, dar aceasta nu reacționează in niciun alt fel, este la fel de uimita și de confuza. Cu greu ma stăpânesc sa nu ii trag una! Iar ea nu ma ajuta absolut deloc.

,,Revino-ți! Pana la urma este mama copilului tău!" Intervine Mark, încercând sa ma înduplece, dar ce nu știe el, este ca nu mai poate face nimic altceva in aceasta privința. Cu greu ma abțin sa nu matur cu ea, tocmai pentru ca poarta un copil in pântece.

,,Eu nu am niciun copil și cu atât mai mult, vreo soție!" Bărbia femeii aproape atinge podeaua de uimire. I-am văzut lacrimile adunate in ochii aceia migdalați, iar durerea din suflet, provocată de vorbele mele, o puteam simți. Sunt trezit din gânduri, de o palma, data cu toată puterea de femeia rănită. A ținut din nou sa îmi rănească mândria! ,,Iesi, in momentul asta ieși din viața mea, ori va omor pe amandoi!" Nervoasa și rănită, își aduna ultimele puteri și ma da la o parte din calea ei. Înainte de a părăsi încăperea îmi adresează cele mai jignitoare cuvinte auzite vreodată de mine.

,,Stai liniștit, ne-ai omorât in momentul in care nu ai știut sa fii bărbat și îți ții in frâu mândria!" Spune sec, și pleacă. Pentru totdeauna.