Alfa în derivă

Capitolul ➸ 17

Capitolul 17 

Cand m-am trezit nu stiam ce ma inteapa in spate. Picioarele imi erau amortite, neobisnuite sa stea deschise atat de mult timp.

Grozav, o sa ma misc ca un sac de cartofi cel putin 2 saptamani acum -_-. Imi spun, deranjata de fizicul meu complet inutil.

Daca e ceva in viata pentru care sunt pe deplin multumitoare, acel lucru ar fi faptul ca febra musculara NU afecteaza muschii cardiaci. Pentru ca stiti... probabil as fi murit acum 10 ani, imediat dupa ce am incercat sa ajung la raftul unde buni tine, pana si in ziua de azi, borcanul cu prajituri.

O moarte nobila, intradevar. Respect!

In fine, nici acum, la 1 m si 58 de cm nu ajung la el fara scaun. #Problemele piticilor.

In aceeasi idee, simteam lipsa unei greutati pe piept - de obicei adormeam citind - si asta era o expertiza ciudata pentru mine, bizara chiar. Plus ca niciodata nu dorm pe burta. Dorm pe jos, pe scaune, pe banci, dar aia-i altceva... banuiesc.

M-am ridicat cu greu, cu privirea acoperita de paienjenis, intreg corpul protestand si declarand orgolios ca o sa regret orice miscare pe care o voi face (sau incerca) in urmatoarele 7 zile (atat poate sa dureze febra musculara, imi aduc aminte, fericita, ca citisem asta undeva). Deduc inca pe jumatate inolacita in umbre, ca plasa de paianjen ce imi intuneca grozav privirea, era de fapt "podoaba capilara" ce in timpul noptii pare ca deprinde o minte proprie. 

De fiecare data, murmur in soapta resemnata, zbatandu-ma sa imi dau parul din ochi si sa il trec dupa ureche.

Sterg somnul de pe fata, dupa ce estimez - pe buna dreptate - ca sansele mele sa castig titlul de Miss Pantene in dimineata aceasta sunt mai reduse ca sansele sa il intalnesc pe Leo Messi, de exemplu.  

Inca vag incurcata, reprimand un cascat imens, dau ochii cu cea mai draguta priveliste de la The 11th Doctor Who incoace. 

Serban arata atat de pasnic si linistit cu gura inchisa, ca imi simt ochii lacrimand. 

Te rog, nu te trezi, te rog continua sa dormi. Cersesc lingusitor in soapta. Ramai plecat in umbre reci sau oriunde e lumea viselor tale, de persoana indiferenta, tafnoasa si perfecta pentru inca 10 minute. Nu sunt sigura daca il persecut sau venerez in minte.

-Nu ma bag, man. Parca aud o voce spunand si tresar cand vad ca Serban se misca in somn. 

Alarma falsa. Dau drumul respiratiei pe care o tinusem mecanic, cand vad ca brunetul continua sa taca. Tacerea e de aur. Parca o aud pe buni spunandu-mi sa-mi tin gura cand una din tenelovelele ei - renumite pentru continutul aproape rusinos de improbabil... Adica serios, toata lumea pare ca e inrudita cu toata lumea, mereu exista cineva care are copilul ilegitim al altcuiva si toata lumea umbla incaltata prin casa!! Ca si cum ai putea creea mai multe iluzii desarte minorilor ce vizioneaza sau un model mai prost! Uita fata saraca care se indragosteste de milionar sau fata urata care devine in final lebada populara! Uita tot! Eu vreu sa umblu in papuci prin casa! Si DACA buni chiar ar fi fost un fan adevarat, m-ar fi lasat macar fara faimosii papucii de pasla care jucau v-ati ascunselea de fiecare data cand ii dadeam jos; M-ar fi lasat pe sosete. Evident ca nu. De ce? Pentru ca vedeti voi, ea e adepta sosetelor curate... :| si aparent, pentru fete e mult mai nasol sa stea cu picioarele pe rece. Din nou, de ce?!? Nu stiu, ceva legat de repercursiuni medicale si daca numai intrebam care mai exact sunt alea, raspunsul ar fi fost unul ce nu oferea prea multe detalii insa incheia, convenabil, orice idee ca ai putea comenta. Raspunsuri de genul: de cand ne tragem noi de sireturi? Sau preferatul meu: Am mancat din aceeasi farufurie ca n-am inteles? -_______-