Alfa în derivă

Capitolul ➸ 8

Capitolul 8

nu am editat inca capitolul. o sa fac asta maine probail. clasa a 12a e oribila!!!! :(

E ceva foarte frumos la persoanele care nu știu că sunt privite. Poate că asta sunt eu dar cred că cliepele alea sunt cele care aduc la suprafața firea și caracterul adevărat al unei persoane, mai ales când persoana aia e cineva care înalță ziduri atât de înalte în jurul lor, imposibil de dărâmat și te urăște fără ca măcar să te cunoască.

Gen, atunci când își rotesc absent un fir de păr printre degete... sau se joacă cu piercing-ul din buză...

Atunci te îndragostesti calumea de o persoană, când nici măcar tu nu iți dai seama și nu ești conștientă. Atunci când ei nu au nicio idee. Când sunt complet orbi față de lume, de ei înșiși... fără discernământ asupra a ceea ce fac și așa ești și tu. Vrei nu vrei, nu te întreabă nimeni.

Șerban e pierdut în gânduri și eu mă îndrăgostesc de el mai mult cu fiecare clipă blestemată care trece, demonstând încă o data, dacă nu era deja evident, că nu sunt exact cea mai deșteaptă persoană de pe planetă. De ce oameni buni?! De ce trebuie să mă îndragostesc fix de băiatul care are prietenă și mă mai și uraște pe deasupra, ei bine Șerban urăște pe toată lumea deci nu e o mare chestie că a developat un fel de antipatie serioasa pentru persoana mea (=> nici în domeniul ăsta nu mă pot lăuda că am trezit ceva în el, fie acel ceva chiar și dispreț, îl accept!) dar ca și cum nu erau destule motive să nici nu respir în direcția lui, trebuia -normal- să îl plac. Pentru că da, nu există niciun dubiu că mă îndragostesc de el, la fel cum nu există niciun dubiu că asta e o prostie din motive evidente. 

Înebunesc, e clar.

-Pentru că știam că o să te distragă,  de aia. Îmi repetă pentru a mia oară, expirând fumul pe care l-a tras în plămâni acum 2 secunde, îngustandu-și ochii periculos în direcția mea, dispretul fiind ușor de citit pe chipul său - o priveliște pe cât se poate de ciudată pe atât de frumoasă -, deși nu l-am întrebat nimic, de fapt, nu am spus un cuvânt de când am ieșit din nenorocitul ăla de salon. Fața ta spune destule, cap de dovleac. A fost răspunsul lui de geniu când l-am confruntat cu faptele inainte sa decid ca tratamentul cu tacere e ceea ce trebuie urmat biblic.

Efectul anesteziantului se diminua și cum modul lui barbar de a distrage lumea înseamnă a îi aduce în al 9lea cer numai ca mai târziu să îi trântească mai jos decât erau înainte, fără să îi pese sau să simtă vreo remușcare - cel putin așa lăsa să se vadă, pentru că dacă Șerban Mikaelson avea în el fie și numai o urmă de bunătate, nu o arăta prea des. 

-Nu mai fă fața aia, nu e ca si cum te-aș fi violat. AI 18 ani, ce dracu, ar trebui să îmi mulțumești. Se încruntă la parbriz trăgând focuri cu privirea. 

Uărsc să aud oamenii că înjură.

Și dacă chestia asta m-ar fi enervat la cineva, la el o găsesc pur si simplu irezistibilă. Sunt multe lucruri din el pe care le consider imorale - în lipsa unui cuvânt mai potrivit, pentru că crude sau dureroase ar fi deja prea eminescian pentru mine, începand cu faptul că fumează mai mult decât o fabrică de țigări, iși dă ochii peste cap mult prea des și are un aer arogant, lucru greu de ignorat având în vedere că nu compensează cu un caracter blând sau milos - chiar și folosite în contrast, pentru a exprima diferența, adjectivele acestea sunau complet greșit în aceeași propoziție cu numele Șerban Mikaelson.

-Dacă te mai strâmbi mult poate rămâi așa.

Ignoră-l Camelia.

-Hey, cap de dovleac, ai surzit?