Alfa în derivă

Capitolul➸ 28

Ziua de dupa Craciun e mereu linistita in familia Anghel. Mami e in bucatarie, prefacandu-se ca o asculta pe buni ce dibuieste in forta festinul de Anul Nou insa de fapt raspunde la mesajele primite pe telefon de la prieteni. Eu cu Trist suntem in camera si jucam jocuri video, de obicei de sarbatori ne prinde melancolia si jucam Mario sau mai stiu eu ce joc vechi ce ne aminteste de copilarie. Usa e larg deschisa, pentru a linistii inima bunicii care, dupa cate o cunosc - sau imi place sa cred ca o cunosc - si-a vocalizat dorinta ca atunci cand eu si Trist stam singuri, usa sa fie deschisa.

Ceea ce buni nu stie, este ca atat eu cat si Trist, folosim aceasta scuza ca pe un pretext pentru a auzi ce o sa avem bun de halit. Asa sfarsim in fiecare an la familia cu cele mai imbelsugate mese si cele mai copioase deserturi.

Pe malul marii, insa, treburile stau altfel.

Baietii au antrenamente. Patt doarme. Si e ora 17. Eu stau pe covorul sclipitor de nea si pretind ca omul meu de zapada nu arata ca o guma de mestecat pe care a scuipat-o din greseala un gigant.

Ce ii lipsteste? Sa vedem, ochi are, gura... la ce ii trebuie? Maini... as putea spune ca dampurile de la mijloc servesc drept brate si... a da. Palarie.

Contemplez sa ii cer lui Dee palaria ce sade pe ghiozdan langa mine. Chiar de as vrea sa creez un om de zapada plin de swag, Dee e ocupat. Se afla intr-un meci/duel/habar n-am exact ce cu Serban si sincer, nu ma bag man.

Parte din motivul pentru care am decis ca e momentul sa tai un lucru de pe agenda mea mentala si sa construiesc un amarat de om de zapada este pentru ca nu am vrut sa ma uit la ei si sa vad cum Dee ia mereu bataie. E rapid, blondul, dar Tony e puternic si Richy e nebun.

Iar Serban... ei bine un intreg echipaj rus inarmat cu aghee si rachete Trinity - sunt pistol cu apa pe langa el el. Tipul nu-i normal.

Trag cu ochiul sa vad ce fac si il vad pe Serban tinand in aer o limba de foc mai mare decat scroafa lu' Vasile pe vremea cand era gestanta. Atat Dee cat si Richy si Tony, care isi duceau propria confruntare la o aruncatura de cometa mai incolo, privesc frumoasa vapaie fluturand in bataia vantului insa cand Serban o scapa in locul in care Dee statea cazut in zapada, imi intorc privirea repede.

Ok. Nu intreb pe nimeni nimic. Altfel, in loc de cap de dovleac o sa ajung dovleac pe carbune.

Atunci de unde palaria mea fac rost de palarie? Ma intreb nervoasa. Nu poti face un om de zapada fara ceva pe cap. Toata lumea stie asta. Mai ales daca nimeni nu o sa stie unde ii e capul in caz contrar. Cu regret, imi dau jos propria caciula si o asez pe flegma alba deja simtind usturimea vantului pe pielea sensibila de pe urechi.

-Camy, misca-ti fundul aici. Ma striga Patt de pe veranda cabanei, imbracata doar cu niste short-uri de baiat si un tricou larg.

Ma ridic si ma scutur de apa inghetata, privind ultima oara la baieti. Rasuflu usurata cand vad ca Dee e inca intact.

-Ma ajuti sa fac ciocolata calda. Ma anunta Diva, masandu-si tamplele in timp ce vorbea.

-Adica o fac eu, vrei sa spui. Ii citesc gandurile.

-Bingo. Se entuziasmeaza aceasta proptindu-se ca o pisica pe insulita micuta din bucatarie.

-Vrei si ceva de mancare? O intreb ingrijorata, gandindu-ma ca a intrecut masura aseara.

Am inceput sa ne uitam la Titanic in timp ce baietii faceau ce fac si acum. De acolo la devorat tot ce era comestibil in frigider nu a fost decat un pas. Apoi depresie. Si hai sa spunem ca singurul Jack pe care Patt l-a vazut aseara, a fost Daniels si nu Jack Don't Let Go...