Alfa în derivă

Capitolul ➸ 9

Capitolul 9

Mă ridic din pat la 6 și-un pic mai obosită decât am fost vreodată și țin să specific că am muls 3 vaci una după alta la un maraton de... de ce vă spun asta? 

Amuzant cum în timpul zilei capul meu e rușinos de gol (ca sa nu zic sec) dar noaptea se trezește din senin să contempleze la cele mai aiurea chestii posibile. Gen mulsul vacilor. -_- 

Daca exista o limita a penibilitatii (wut? o.O), eu sunt ilegala. 

Undeva pe la ora 4, când înca nu inchisesem un ochi, m-am pus să schimb așternuturile roz cu unele mai reprezentative, sau mă rog, mai 'normale' în orice caz. Mi-am repetat întruna că o fac pentru că desigur ele trebuie să fie cauza lipsei de odihnă și sub nicio formă  un narcisist notoriu care îmi seacă ultima speranță la romantism si la 'persoana potrivita' pe o testoasa cu o coroana din petale de rinoceri si un inel din alge de pe fundul Atlandidei.

Arunc dezorientata asternutul macabru in coltul camerei, trantindu-ma inapoi in pat.

Rozul e genial, multă lume poartă roz. Ămm, Ramsey Bolton din A song of Ice and Fire purta roz  în cărți și el era un psihopat care jupuia oameni. (de vii!) OK... nu e exact ce vreau să subliniez aici, ideea e că poți să porți și emblema Hello Kitty și tot să fi hardcore. De acord?

Alung somnul cu un duș -extra rece- luând-mi mai mult timp din cauza piciorului care se dovedise un impediment în cele din urmă. Imediat după vizita lui Șerban, când nu am mai avut nevoie neaparat de o distragere, mi-am dat seama cât de enervant este să ai un ghips urât și mare de la genunchi în jos. Tata s-a crizat, cum era și de așteptat, venind in camera sa analizeze stricaciunile mormaind ceva de asigurare dar nu mai mult ca a sa consoartă care evident, nu a putut rata șansa să mai scoată câteva șoapte răutăcioase la adresa incredibilei mele lipse de coordonare corp-ochi, și chiar dacă scorpia mă enervează peste limitele legale, de data asta cam avea dreptate. Din păcate.

Toată dimineața m-am gândit la ora 12. În parcare. Sunetul vocii sale răsună tare și răspicat în mintea mea astfel că aproape am fost călcata de o bătrânică care era cu bicicleta în drumul meu spre Iad. Bineinteles ca mi-am cerut scuze si cred ca mai mult din milă la vederea ghipsului alb ce-mi impodobea piciorul, tanti mi-a dat un măr si mi-a urat o zi bună. 

Hope in humanity, restored!

Speram din tot sufletul să nu îl văd deloc până ce ceasul nu va bate ora 12 (Disnep Channel cineva? Cenușăreasa? Nu? Nimeni nimic!?) Eh în fine, norocul meu chior -ca să nu zic altceva care chiar mi-ar distruge complet punctele karma- face ca prima persoană pe care o văd în dimineața asta toridă de toamnă târzie să fie chiar Mister-Ora-12-În-Parcare van Știu-Unde-Locuiești. Și eu care credeam că Esteban Julio Ricardo Montoya dela Rosa Ramirez e un nume lung..

OK, TREBUIE SĂ ÎMI FAC ROST DE O VIAȚĂ ÎN AFARA FILMELOR DISNEP. Bifez în agenda mea mentală încercuind nota cu roșu sângeriu. O da, am o agendă mentală care se poate să fie doar de formă pentru că niciodată, și vorbesc cât se poate de serios, niciodată nu a văzut vre-un lucru de pe ea terminat, DAR, Și pentru că există un dar, o să am grijă să se poată. 

SI SE PUEDE!

...

Mkaaaay, Camelia, ești sigură că Aura ți-a dat ceai azi dimineață? Mi se trezește constiinta  înainte să observe cineva că am luat-o rău, da rău de tot pe arătură. Eh și dacă observă ce? Dau vina pe efectele secundare ale medicamentelor pe care halatul uman mi le-a prescris ieri pentru durere și dacă am noroc chiar o să creadă că sunt nebună și așa mă lasă naibi în pace.