Alfa în derivă

Capitolul ➸ 12

Capitolul 12

Richy a fost primul care a parasit cabana, capul lui plin de o claie inflacarata parea aproape blond in lumina alba ce intra pe usa deschisa larg, fiind urmat indeaporoape de Dee si Tony care aveau una din obisnuitele lor conversatii ciudate pe care nu le intelegeam.

-Simt miros de spasme. Spune Tony, alias: Uriasul, fiind nevoit sa se aplece ca sa nu se loveasca de tavanul usii.

-Ti-am spus visul meu cu oul? Intreaba baiatul blond cu dreaduri inainte sa se inchida usa cu un Click macabru.

Imediat ce baietii au parasit camera, a fost ca in Transformers.

-Stii care e problema ta? Se repede Serban la mine ca pe moment nici nu realizez pana nu e fix in fata mea.

-Nu am nicio problema! Simt nevoia fireasca sa ma apar incrucisandu-mi mainile la piept intr-un gest defensiv.

-Exact. Accentueaza el privindu-ma printre ochii ingustati. Crezi ca nu ai nicio problema. Dar te-am vazut Camelia, te vad acum! Esti un amalgam de slabiciuni. Striga el iar in mica camera, ecoul face ca totul sa se auda si mai raspicat si ii simt mirosul de tigara din respiratie. Nu-mi place cand lumea striga.

E ceva foarte ciudat la el, in lumina slaba parca ochii lui sunt mai luminosi iar hainele lui negre par o alegere proasta pentru prima oara de cand l-am intalnit.

-O da, il provoc si sunt uimita sa

 observ tonul mult mai curajos decat ma simt in realitate, ma surprinde ca un ego centric ca tine e capabil sa fie atent mai mult de 2 secunde la alte persoane.

-Ai grija.

Tac mâlc pentru ca sunt cert convinsa ca inot in ape tulburi acum. Si incepusem ziua atat de bine, imi zic.

-Esti slaba, naiva si mult prea copilaroasa. Cuvintele lui trec ca niste pumnale prin mine, evident ca stiam asta deja dar nimeni nu a fost atat de direct in opinile lui si oricum il aveam pe Trist care ma mintea frumos ori de cate ori ma simteam nesigura. Da, esti desteapta pentru un om... dar pana la urma si inteligenta dispare o data ce problemele vietii voastre neinsemnate, murdare si reduse de om vor trece peste tine. Deja se intampla. Degradarea, asta e problema voastra. Oamenii sunt slabi, niste fiinte mici si influentabile. Va duceti unde va bate vantul fara sa va pese ca aveti o limita. O viata. Sunteti prosti si urasc prostia mai mult decat orice.

Incerc sa aprofundez spusele lui dar faptul ca nu face diferenta intre intelgenta si desteptaciune ma preocupa mai mult decat ar trebui. Serios acum, nu stie nimeni ca a fi destept si a fi inteligent sunt doua lucruri diferite?!

-Atunci de ce m-ai chemat aici? De ce te bagi in seama cu mine? Nu ti-am cerut niciodata asta.

-Trebuie te am in prejma, pentru cat o fi. Isi trece mainile prin par agitat peste puterile mele de intelegere. Cine se enerveaza ca moare? Nu o sa fim niciodata mai mult decat prieteni, intelege asta de la inceput si o sa iti fac viata ta scurta sa merite ceva in final. Asta iti promit, micuto. Termina el pe un ton calm trandindu-se epuizat pe canapea si, scotandu-si pachetul rosu, isi aprinde o tigare.

O spunea ca si cum mi-ar face o favoare si ma privea ca pe un copil razgaiat, iar faptul ca aveam niste urme umede, tradatoare pe fata probabil chiar ma si faceau sa arat ca un copilas caruia i-a fost refuzata jucaria preferata. Nu stiu de ce sunt asa dezamagita, nu e ca si cum nu stiam ca un tip ca el nu s-ar uita in veci la una ca mine.

Mai bine prieteni decat nimic, presupun.

-Deci, ce spui? Intreaba ego centristul din fum.