Alfa în derivă

Capitolul ➸ 20

Da deci, cred ca ar trebui sa boicotam fetele care nu plang niciodata. >.< 

Capitolul 20

-Azi lumea e a mea si totul e ataaaaat de usor, chiar si nimicul e usor. Canta Dee in modul lui vesel si lipsit de griji facand-ne, pe mine si pe Tony, sa radem ca niste persoane iesite de la azilul de nebuni, pe alti cativa trecatori sa ne priveasca ca atare, in timp ce pe Pat o face sa se incrunta usor, una din sprancenele ei castanii perfecte usor mai ridicata.

-Gura Dee, incerc sa dau foc scolii cu mintea. Spune ea in timp ce fata i se crispeaza intr-o expresie de concentrare maxima care ne face sa radem si mai tare.

-Dar parintii tai doneaza o jumatate de avere in fiecare an pentru scoala. O instiinteaza Dee, derutat de dorintele intunecate ale prietenei sale.

-Bani? Scuipa Pat ironic ca si cum ar fi spus un cuvant murdar si inteleg in sfarsit de ce nu-i pasa de cateva absente minuscule. Nimeni nu mai sufera azi de saracie. Pufaie ea  renuntand la ideea piromana  si deschizandu-si geanta ca sa scoata un tub negru lucios.

-Spune-le asta copiilor din Africa. Zice Dee batand-o usor pe umar, consolator, insa cand Pat ii arunca o privire tipica ei oprindu-se din ce facea pentru 3 secunde, acesta isi lasa mana sa cada prompt  pe langa corp pe cealalta ridicand-o intr-un semne de predare. Ce e cu Dee si atingerile inoportune?

-Cand o sa ii vad, o sa ii anunt. Pufaie Pat incheind discutia si invartind tubul de cateva ori, din el iese o creasta rosie sangerie, aproape mov, pe care fata o duce la gura si aplica culoarea pe buza inferioara cu o dexteritate impresionanta.

**

Merg imrepreuna cu Dee si Tony la geografie pentru ca Patricia sufera de o cadere brusca de calciu - desi sunt aproape sigura ca ce are ea e mai mult o cadere de chef. La istorie, inainte de pauza mare, toata lumea era intr-o dispozitie asa de prosta dupa testul surpiza pe care doamna Achim, profa de geogra, s-a “sinchisit” sa il faca noaptea trecuta (cuvintele ei!) ca devenea sufocant.

-Hai ne ridicam si sa cantam Imnul, poate il bine dispune. Sopteste Dee plin de speranta din spatele bancii noastre inainte ca usa sa se deschida si pe ea mai intai sa se intrevada o bucata din faimosul catalog albastru apoi jumatate din spatele cocosat al profesorului.

-Nici Crezul nu o sa ne apere in situatia asta. Il aud pe Tony soptind inapoi si ma pufneste rasul la tonul ales de acesta – suna mai mult ca un om care isi accepta resemnat soarta.

-Am eu o idee: TACETI DR*CU DIN GURA! Se rasteste Pat facandu-i pe cei 2 sa tresare in timp ce ea continua sa rasfoiasca disperata caietul meu de notite in cautarea inspiratiei divine; Proful se aseaza mecanic la catedra, mana lui dreapta, observ curioasa, fiind bandajata cu un pansament alb prin care se vedea  soulutie albastra.

-Aoleu, ne-am dat pe scula. Aud pe cineva soptind in timp ce paginile pline cu note sunt date la o parte una dupa alta. In clasa domnea tacerea dinaintea furtunii. Puteam simtii rugaciunile mute ale colegilor mei umpland golul istoric. Oh, ironia asta, ce ne-am face fara ea.

-De ce lipseste Buzdugan? Are doi de 4 si un 6. Intreaba domnul Ivan cu capul inca in oglinda elevului. Trece clasa. Continua el sa chestioneze pe nimeni in particular, prelungind momentul torturii parca intentionat, raspunsul insa vine din ultima banca unde un tip cu plete, Molotov sau asa ceva, da glas persoanei lipsa.

-Pai stati ca il sun sa vina. Fu replica care facu jumatate din clasa sa rada, spargand gheata, chiar si Pat pe care am vazut-o cu coada ochiului intorcandu-se sa vada cine era respectivul elev pe care nu stiam daca sa il numesc nebun sau curajos. Care e diferenta, totusi?