Alfa în derivă

Capitolul ➸ 16

Kaya Scodelario e persoana pe care mi-o imaginez ca Patt (se pronunta 'Path'). Dar fiecare cu imaginatia lui acum na... :)

Capitolul 16

Cateva clipe mai tarziu - sau cel putin asa mi se parusera mie - deschid ochii complet debusolata. Cineva tranteste o usa si tresalt la auzul zgomotului puternic avand senzatia ca a avut loc o detunatura. Unde'i atacul? As vrea sa intreb dar lista prioritatilor nu imi permite; Imi acopar fata cu mana dreapta, din cauza luminii puternice, zicandu-mi ca daca e sa mor, macar sa nu vad, iar cu cealalta caut sa imi trag parul peste fata ca sa blochez flash-urile orbitoare nestiind de unde mama lor vin. Cand nu dau de el, ma panichez. O avalansa de amintiti cade peste mine, facandu-ma sa surzesc din cauza acestei reminiscente vizuale mult prea detaliate.

Enigmele de hazard si frica fara cauza ma fac sa ma simt mai pustie ca niciodata; Dar, in mod ciudat, in acelasi timp eram mai plina de viata si impresii cum n-am mai fost de cand ma stiu!

Clubul, oamenii costumati sarind ca si cum sfarsitul e aproape, luminile jucandu-se vesele pe antebratul meu, bassul, pina colada, Patt incruntandu-se nervoasa si plecand cu Dee la dans, Serban in costumul lui aratand ilegal de bine. <3

Dar apoi imi amintesc imaginea holulilor intunecate din caramida sangerie ce coteau din 3 in 3 metrii parca luadandu-ma in deradere. Frumos zidurilor, le reprosez cu intarziere inamicilor mei din caramida dura, ne vedem in curand si o sa iau firimituri cu mine data viitoare. Ma felicit singura, amintindu-mi basmul german cu Hansel si Gretel pe care mi-l citea mama inainte sa adorm. Nu era printre favoritele mele desi implica dulciuri si altele. Mereu mi s-a parut putin cam sadic, daca asta e cuvan...

M-am ratacit in drum spre baie! Îmi pica fisa dintr-o data, dupa care amintirile curg cenzurate, ca intr-un film bagat in power point.

Am urmarit o fata pana in baie unde mirosul intepator de voma gestiona rapiditatea miscarilor mele si apoi... mainile domnului care aminteau vag de o hartie mototolita nemilos, pipaindu-ma peste tot. La asta strang din ochi tare, avand senzatia ca cineva imi face 100 de injectii in diferite parti ale corpului cand alta imagine, la fel de vivida insa de mai mult rau augur,  ii ia locul. Vad clar, ca printr-o lentila proaspat stearsa, aceleasi maini imbatranite, insa complet lipsite de vlaga de data asta, intinse pe podeaua rece.

Un tremurat involuntar ma face sa realizez ca sunt lipita de ceva cald. Ceva cald care respira aer!

Daca nu primesti tu premiul pentru cea mai desteapta creatura, nu stiu cine o sa-l primeasca. Gandesc sarcastic. Ce vrei sa respire, cianura?

Cu toate ca lumina era intratat de puternica incat diferenta nu era foarte mare, o umbra lunga si neclara imi apre pentru o clipa in fata ochilor, clipesc des si atunci imaginea lui Richy se contureaza deasupra mea, parul lui rosu si cret fiind inconfundabil.

Eroul meu.

Mergea incet pe o alee ingusta, in panta, incadrata de case ce aveau geamurile aburite de la frig nescotand nici cel mai mic zgomot. Ca o felina. Racoarea stranie, complet nespecifica acestui oras al intimidarii, ma facea sa ma gandesc la cat de ger trebuie ca e acasa, daca aici e asa.

-Poti sa ma lasi jos acum. Ma grabesc sa spun, constienta de faptul ca nu eram exact cea mai usoara persoana din lume si ca Richy nu era obisnuit sa care fete in brate. Chit ca erau ele domnite la ananglie sau fotomodele pedofile. Vocea imi suna stinsa si ciudata in linistea surda a noptii.

Aproape in acelasi timp cand Richy ma lasa jos, din departare, in spatele nostru, unde straduta opaca pe care ne aflam sovaia spre dreapta intalnind zidul de caramida rosie pe care il banuiam ca formeaza o parte din zidul clubului, se auzi o usa scartaind lamentabil urmata de o bubuitura zdravana.