Alfa în derivă

Capitolul➸ 26

Patt ma tinea de mana in timp ce eu ma stapaneam sa nu plang si fortam rasete la telefon.

-Sigur nu te superi, Camy?

-Nu mami, inteleg, rad fortat desi suna ca sughit, il inabusi repede prefacand o tuse seaca, nu poti rezerva un avion. E prea scump. E OK. Serios, nu fi trista. De data asta nu trebuie sa mint. Nu vreau ca nimeni sa fie trist din cauza mea.

-Oricum cred ca am racit. Incep sa prefac o alta tuse ca sa maschez sughiturile.

-Bine atunci, spune ea grijulie si imi ia tot ce am sa nu incep sa dau drumul la robinetul de lacrimi pentru ca stiu ca nu m-as putea opri si atunci ar fi si mai rau.

Mai rau de atat? Se trezeste o voce in capul meu.

-Eu am de despachetat, te sun mai tarziu. Craciun fericit. Ii urez si inchid repede.

Inainte sa realizez ce se intampla o strag pe Patt in brate in timp ce ii ud tricoul negru cu lichide ale corpului de te miri pe unde ies.

-Of Camy, imi pare asa de rau.

-Credeam ca merg acasa! Credeam ca o sa mananc in sfarsit mancarea lu buni! Ma smiorcai eu strangand-o mai tare in brate. Patt ma bate pe spate consolator si sper ca nu e dezgustata. Cine plange din cauze atat de stupide.

-Daca vrei pot vorbi cu Serban sa ii trimita bani mamei tale. Ma anunta ea pe o voce ragusita.

Ma redresez si o privesc in ochi?

-Plangi? Intreb mirata ducandu-mi mana la gura, in soc.

Bravo Camelia! Ma cert mintal, nervoasa pe mine acum.

-Vrei sa il sun? Ma intreaba ea din nou stergandu-se la ochi imprastiind rimel negru peste tot pe fata ei perfecta.

-Patt nu plange! O rog eu simtind un alt jet de apa fierbinte la coltul ochilor. De data asta de fericire.

Cumva ma linisteste sa stiu ca o am. Nu in sensul negativ gen am pe cineva la mana, ci mai mult, am pe cineva care ar plange pentru mine. Daca sunt trista sau daca...

-Nu e nevoie sa suni pe nimeni... o opresc eu sa isi mai frece ochii, o sa iti strici machiajul. O instiintez dandu-i mainile la o parte.

-Da nu-i corect. De data asta se smiorcaie ea.

-E OK. Incerc eu sa o fac sa se simta mai bine. Cum am ajuns in situatia asta? Eu trebuia sa fiu cea revoltata de pretul absurd al companiilor de zbor sau de lipsa de precizie a mamei ca nu a luat un zbor flexibil.

-Ba nu-i Ok. Voiai sa mergi acasa. Ma bucur sa o aud din nou vorbind ca ea. Agresiv si extrem de intimidant.

-Este. O contrazic desi mint de-ngheata apele, folosesc spusele unui narcisist notoriu pe care-l stiu si care probabil acum e cine stie pe unde band whiskey si ascultand colinde fara nici-un stres.

-O sa imi petrec primul Craciun cu Iosif de cand a plecat de acasa. Incerc sa ma conving pe mine dar spiritul mi se ineaca spre final cand realizez ce implica asta. Desi el o sa fie plecat... cu Aura la o petrecere... Dar tot e OK! Ma re-entuziasmez batand aerul cu mana nonsalant. O sa ma distrez cu jocurile mele, acum nu o sa fie nimeni care nu intelege ca nu poti opri un joc online care sa ma distraga si poate o sa fac si eu lvl up asa....

-Hpf, pufaie diva in barba purtand o expresie care parca imi striga ca iar vorbesc prostii. Nu stai singura de Craciun, vii la mine, EVIDENT! Isi da ochii peste cap si parul brunet peste umar intr-o miscare tipic Patricia Mikaelson, vector al superioritatii si militant impotriva stupizeniei pe planeta.