Alfa în derivă

Capitolul ➸ 24

-Ce naiba e-neregula cu tine, mai?!? Se enerveaza Patt intorcandu-se la blondul cu dreaduri ca sa ii arunce un pachet de servetele ZEWA direct in fata. Stiam ca asta o sa urmeze, rasuflu greu pregatindu-ma pentru inevitabil...

-Astia doi nu se mai satura. Aud o voce din spate spunand si nu ma pot abtine sa nu fiu de acord.

-Nu-i ba normal! Striga Dee suparat fara nici-un motiv concret incat e chiar dragut dar Patt decide ca o lovitura nu e de ajuns, asa ca ia doua servetele – folosite de data asta, de pe masa si le arunca in fata blondului care nici macar nu le observa.

Alea erau ale mele, vreau sa spun dar decid ca e mai bine sa nu ma bag asa ca le culeg subtil de unde au picat lipsite de vlaga – la fel ca mine in decembrie - si le bag in ghiozdan, departe de mainile rapizi si aprige ale brunetei.

-Gura! Striga ea. Unii incerca sa se concentreze!

Da sigur.. instagram, tweeter, facebook... concentrare suprema. Ma abtin din nou.

-Iti zic, Eminescu avea freza de cal si ochii lui Nichita asta ma sperie. Explica Dee motivul abruptei sale furii, avand o fata atat de draguta incat aproape vreau sa ma ridic si sa il imbratisez.

-Ai curaj, ceva de speriat. Continua Patt, defel in soapta, asa ca ii dau un cot dar evident ca nu functioneaza. La ce ma asteptam?

-Nu pot sa invat asa ceva. Inchide Dee manualul brusc, impingandu-l cat colo. E jenant! Se smiorcaie el. E ca si cum s-ar fi dus la frizerie sau ce era pe atunci si-ar fi zis: Stii calul lui Harap Alb? Si frizeru raspunde ceva in genu: Numai e nevoie sa spui nimic, domnule Eminescu. Ne explica el mimand feroce doua accente ciudate, facandu-l pe „domnul Eminescu" sa aiba voce de femeie incat e aproape imposibil sa nu razi – si intradevar, aud cateva chicoteli din stanga si din dreapta, insa spre deosebire de prietenii mei, ei rad in soapta!

-Doamnelor si domnilor, Eminescu are parul calului nazdravan. Simt ca am trait toata viata sa aud asa ceva. Vorbeste bruneta pe un ton care daca e posibil, picura sarcasm.

- Asa-i?! Zice Dee nebagand de seama. Iar apoi a iesit ciudatenia asta!! Ne demonstreaza el impingand manualul cu degetul ca si cum ar fi fost o boala rara, extrem de contagioasa.

-Liniste va rog. Mormaie profa de la catedra cu capul inca cufundat in mormanul de lucrari.

Dau din cap descumpanita dar si amuzata in timp ce aproape toata clasa parea sa fie mai interesata de conversatiile celor doi decat de proprile manuale – sau chiar telefoane, ceea ce zice multe. Mai mult ca sigur profa se gandeste cu dor la zilele in care absentele constante ale "elevilor problema" erau ultima ei grija.

Totul a inceput cand doamna de romana ne-a spus sa "conspectam" date despre marii clasici. De obicei ora de romana e groaznica, dar asta nu era asa de rea, avand in vedere ca e o zi de vineri inainte de vacanta de Craciun si totul e aiurea la scoala. Practic, tot ce trebuia sa facem era liniste. Tacere totala. Atat si nimic mai mult. In timp ce profa corecta tezele celor de-a 12-a.. cum aveau BAC-ul in cateva luni si toate alea. Judecand insa dupa expresia fetei, nu erau cele mai stralucite lucrari pe care le-a vazut Romania in ultimii ani; iar Dee facand comentarii fara nicio legatura cu subiectul nu parea sa o ajute sa se concentreze defel. Unde mai pui ca o enervau pe Patt care in scurta perioada de cand o stiu, ia totul personal.

-Vorbeste tipul cu o matura in cap. Se incrunta diva incrucisandu-si bratele la piept, avand grija sa nu se intepe in acele din bratarile ce ii impodobeau azi mainile. In fiecare zi erau altele... fie bratari negre de piele cu gauri argintii fie lanturi grele ce pareau mai mult haltere decat accesorii. Azi erau ace. Evident, doar e vineri.