Alfa în derivă

Capitolul ➸ 15

Capitolul 15

Ok. Deci am gândit așa: săptămâna asta nu știu dacă am timp să scriu ceva așa că mai bine postez ceva scurt azi.

Ăă.. capitolul ăsta e puțin cam agresiv așa că dacă nu vă place, vă rog: nu citiți! Aa, și povestea asta o să mai conțină capitole de genul - poate chiar mai rău - și nu o să scriu la fiecare un WARNING VIEWER DISCRETION IS ADVISED, pentru că nu prea are sens. 

Weekend fain la toți! 

Camelia povestește

Dragă viață, când am spus, "poate să fie mai rău de atât?" era o întrebare retorică, nici de cum o provocare!

În sfârșit înțeleg diferența. Progres!

Când am intrat prima oară în baia fetelor (după 15 minute de umblat hai-hui pe holurile construite ca niște labirinturi în toată regula a clubului de noapte parcă special menite să facă haz de necazul ăstora fără simțul orientării  – de ce nu sunt băiat, mă întreb eu după ce am trecut prin același loc de 3 ori, aș fi putut termina în 10 secunde, la primul colț sau la prima sticlă - a trebuit să recunosc că pur și simplu Marea Divinitate decisese că am deja prea multe pe cap și nu-mi trebuie aptitudini pentru orientare în spațiu așa că am decis să mă folosesc de talentele mele de ninja, și când șansa s-a ivit, m-am ținut scai de o fată ca să găsesc locul cu pricina) camera mirosea strident a vomă (curtoazie unei blonde care își băga degetul pe gât în chiuvetă) iar veceurile erau aproape toate ocupate - de 4 perechi de picioare în fiecare compartiment!

Deși se prea poate ca toată lumea de aici să fi citit Harry Potter... adică Hermione a mers singură la baie și a fost atacată de un trol, Plângăcioasa Myrtle a murit în fața Camerei Secretelor – care era în baie - iar Katie Bell a fost blestemată ghici unde? Nup. Nu într-un bar ci în BAIA dintr-un bar! Și lista cu tragedii băioase continuă să facă furori.

Dar chiar să meargă până acolo încât să meargă împreună până în cabine. Ăsta DA devotament! Eu, în schimb, nu pot să fac dacă cineva se uită X_X

Merg până în capăt și observ că una din cabine e liberă. O mică zonă separată de restul băi printr-un zid de carămidă, materialul proeminent în toata clădirea asta, de altfel. 

Casa mea o sa fie construită din cărămidă roșie. Mă hotărăsc pe moment, spălându-mă pe mâini cu grijă în chiuvetă, spre ușurarea mea fata care vomitase înainte plecase; Lăsând urmele unei nopți grele pentru ea să fie spălate de jetul rece.

Săpunul miroase plăcut a mere verzi și e atât de bine comparativ cu hazardul de esențe înțepătoare din club încât aproape uit că port un strat gros de machiaj (gros pentru mine, pentru Patricia e vizoriu și în grabă) încât aproape că mă dau și pe fața cu el.

Mă opresc la timp în schimb și aleg să ridic ochii în oglinda rotundă încadrată de rame groase din lemn fin.

Totul pare să fie in regulă. Mai bine de atât nu o să arăt niciodată, îmi spun și ies pe ușă afară.

Pot să jur că am luat-o pe aici când am venit dar parcă am mai văzut curba asta o dată... parcă. Sper că nu merg în cercuri. Gândesc debusolată și mă întorc pe călcâie gata să merg înapoi la baie de unde să o sun pe Pat sau să îmi iau inima în dinți si să întreb pe cineva, deja mă pot vedea bătând la o ușă ca o ciudățenie, însă sfârșesc dând nas în nas cu un străin. 

Mă prinde de coate și îmi vorbește agitat încât aproape am fost gata să-l compătimesc... asta până ce am înțeles ce vrea de fapt. 

-Ușor domnișoară, unde te grăbești așa? Mă înghesuie el în perete și pot simți mai bine mirosul. Nu puteam să îi văd fața și sincer, nici nu voiam!