Alfa în derivă

Capitolul ➸ 31

Pot sa aud strigatele inainte sa vad ceva concret.

Mergeam in urma lui Patt; Dee si Tony baricadand complet micuta carare din spatele cabanei ce ducea la "asa-zisul" lac. Pe scurt, nu vedeam nimic. Dar auzeam limbajul licentios inca de cand am coborat din masina.

-Ce s-a intamplat mai exact? Il aud pe Tony intreband cand in sfarsit ii prind din urma.

Raspunsul nu il mai aud. La naiba cu conexiunea lor cu tot!

Ma multumesc sa ii observ schimband priviri de la: intelegere brusca la soc si manie apoi confuzie.

Probabil mai mult din dorinta de a face ceva, simtindu-ma complet inutila privindu-i cum se complac sa ma tina in intuneric, privesc in jur in cautarea lui Richy. Nu il ochesc, insa vad bine buza unei coaste si o cascada micuta ce cobora spre ce probabil era lacul de care vorbeau toti.

-Andreea ce zice? Intreaba Patt soptit insa multumesc cerului cu voce tare!

-A zis ca ar trebui sa fie bine daca intra in apa. Suna mai mult ca o rugaciune, insa venind de la Serban, ma indoiesc.

-De cand e acolo?

-Inainte sa veniti voi a disparut.

-Si... incearca Patt sa iscodeasca mai departe insa Serban i-o taie din scurt pe un ton de miserupe.

-Nu stiu Patricia!!

-De ce nu e-ai dus cu el. Intreb inainte sa imi dau seama ca o fac.

Inghit in sec cand sunt bombardata, ca sa nu zic altceva, de patru perechi de ochi plictisiti.

-O ce idee buna, oare de ce nu m-am gandit deja la asta!?!

-Hey, eu incerc sa ajut. Vreau sa zic insa stiu din experienta ca sarcasmul e un instrument defensiv, nu o arma.

-Poti tu oare sa auzi

soaptele in umbre,

Poti tu oare sa-ti asculti

Ecoul celui de-al doilea nume?

Vorbele ei par sa trezeasca ceva in natura pentru ca vantul incepe sa bata mai puternic si poate doar mi se pare, dar apa din cascada se involbureaza.

-E asta un cantec? Sparg linistea vrand sa nu fi intrebat nimic de la inceput.

-Iara esti proasta! Se rasteste Serban si simt raspunsul ca pe o sageata direct in inima.

-Serban, stapaneste-te! Sincer, miserupe ca ai fost prost si l-ai lasat sa intre singur dar nu e nevoie sa te pisi pe tot acum! Ai rabdare, poate v-a fi bine... I se sparge vocea la final si cade pe un truchi daramat de curand pentru ca zapada nici nu a avut timp sa se asterne bine pe el si cu o parte a mintii, ma intreb daca nu cumva a fost opera lui Serban dar in momentul asta, nu am timp sa chestionez sanatatea mentala a tipului de care sunt indragostita iremediabil si care ma umileste oricand are posibilitatea, ma duc langa Patt si incerc sa fiu de ajutor. Macar atat...

-De ce nu ar fi trebuit sa intre? Nu a zis Andreea ca ala e singurul loc in care e in siguranta acum? Intreb incercand sa inteleg de ce-ul in toata treaba asta.

-Cand esti ce suntem noi, imi explicaTony mai calm decat toti asezandu-se langa mine pe trunchi dandu-si seama ca intrebarea mea ar fi ramas in aer daca nu lua el initiativa, exista un singur loc in care nu trebuie sa intrii niciodata, un secret pe care trebuie sa il iei cu tine in mormant.